Johann Wolfgang Von Goethe – Floarea

Într-o pădure
De pini am fost,
Umblam de plăcere
Și fără rost.
În umbră o floare
Văzui sub picior,
Ca stea licărind,
Ca pur ochișor.
Am vrut s-o culeg, dar
Atunci se-auzi:
Culeasă, ofilită
Petală voi fi!.
Îndată am scos-o
Cu țărâna pe ea,
Din strat am luat-o
În camera mea.
Din nou am sădit-o
În loc liniștit;
De-atunci pentru mine
Mereu a-nflorit.

Sensul versurilor

Piesa vorbește despre importanța protejării frumuseții naturale. Gestul de a salva floarea și a o replanta simbolizează respectul și grija față de natură, aducând bucurie și frumusețe continuă.

Lasă un comentariu