De dimineață, în grădină,
o fată-n ochi fără lumină
mi-aduse, zâmbitoare, tandră,
pe-o foaie fragedă de lotus,
înrourate flori într-o ghirlandă.
Mi-am pus-o pe după grumaz
și lacrimi podidiră pe obraz.
Am sărutat copila și din harpă
i-am spus: „La fel cu florile ești oarbă.
Copilă, nici nu știi cât de frumos
e darul tău adus prinos!”
Sensul versurilor
Piesa exprimă compasiunea față de o fată oarbă care oferă flori, subliniind frumusețea darului ei, chiar dacă ea nu poate vedea frumusețea lumii. Este un omagiu adus inocenței și generozității.