ruine

Constanţa Buzea – Coline

de

Cu clasic dor vin la coline,Acolo unde nu sunt ruine,Unde se-ngână umbra cu sine.Mă duc sperând, n-am plecat încă,Mă sfârșește o moară adâncă,E ca o boală partea mea stângă,E ca piatră ce se mănâncăNumai de vânt și de nimica,Numai de starea soră cu frica.Înmormântată acolo plângeSeaca mea fire, ană subțire,Sfântă ca iarba unde mă-nchin.Nu sunt … Citește mai mult

Constanţa Buzea – Tărâm Devastat

de

Ce stare de înec, ce devastat tărâm,Câtă pomană într-o milă dreaptă,Când numai cu privirea coborâmVulcanul, ori fântâna fără treaptă.Ce devastat tărâm spălat cu mirȘi cu cenușă, doar să mă petreciÎnseninat, pe brațe tot mai reci,Ca un altar, ca un delir.Ce stare de înec sub gol înaltul,Gândindu-te cât somn spre mine vine,Gândindu-te la noi ca la … Citește mai mult

Carlos Drummond De Andrade – Prăbușire

de

Se prăbușeauinutil să fugi se prăbușeaudin toate părțile minele turnurileedificiileprincipiile.cârjeleprăbușindu-se nici de țipatnu era timp odată îngropatenoi prăbușiri se încăpățânau să se abatăpeste piepturi de pulberesă se prăbușească să se prăbușească.Ruinele alcătuirăun alt oraș în forma-i definitivă.

Jabra Ibrahim Jabra – Zidurile

de

Dedesubtul zidurilor sunt niște zidurice-ascund alte ziduri:Ur și Ierihon, Ninive și Nimrud.Și deasupra ruinelor,unde s-au risipit suspineleîndrăgostițilorși scrâșnetul dezgoliților sclavi,se-nalță câteva coline, locuite de greieriși furnici,ce-n primăvară înverzesc.La umbra lor se așază păstorullăsându-și trupul golpe roua dimineții.Pășește peste-un cap de piatră,în fața căruia noian de slujitori plecau genunchiiși sărutau unor femei frumoase mâna.Vai mie!Ascunde-ți, cântând, … Citește mai mult

Simion Giurgeca – Oraș Bătrân

de

Oraș bătrân,cu străzi înguste,ce plin ești astăzi de ruine!Ce negre-s zidurile taleși ploi cum bat..Pe-acoperiș și prin tavane,prin pod, prin uși,prin geamurile sparte..Cum şuieră acum un vânttăios, pustiu,aducător de moarte.Oraș bătrân,cu bolta cenușie..Pe cer azi nu ai nicio steași nici lumini nu ardîn vechile bisericicu turnurile frânte..Nici nu s-aud refrenuriîn largul unui lac,ori sub balcon, … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Curțile Vechi

de

Curțile vechi.De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,Zac curți pustii. Acolo tăcerea stăpâneșteȘi-n verde mantă mușchiul cuprinde și-nveleșteSurpata zidărie și frântele tulpine;Și-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,Sălbătăcita viță pe stâlpi se-ncolăcește,Cu iedera cea neagră ce-n streșini împleteșteO lucie cunună uitatelor ruine.Adânc ca de o vrajă par ele adormite,Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite;Nu tremură o frunză, nu mișcă … Citește mai mult

Grigore Alexandrescu – Adio La Târgoviște

de

Adio la Târgoviște.Culcat pe-aste ruine, sub care adâncităE gloria străbună și umbra de eroi,În liniște, tăcere, văd lumea adormităCe uită-n timpul nopții necazuri și nevoi.Dar cine se aude și ce este așteptat sunet?Ce oameni sau ce armii și ce repede pas?Pământul îl clătește războinicescul tunet,Zgomot de taberi, șoapte, trece, vâjâie-un glas..……………Dar unde sunt acestea? S-au … Citește mai mult

Georg Trakl – Ruina

de

Adie-un vânt! Verzi flăcări cântăStingându-se – și luna scaldă,Plină și mare, sala-naltă,Ce-n fast nu se mai înveșmântă.Domol surâd strămoșii-n rame –Căzu și ultima lor umbră,Miasme-s în ruina sumbră,Corbi dau târcoale, muți de foame.Tâlc stins al zilelor uitateDin măști de piatră cată-n față,De chin crispate, fără viață,Măști triste în pustietate.Vin bolnave-miresme aleApuselor grădini să-alinteRuina – ca … Citește mai mult

George Coșbuc – Podul Lui Traian

de

Colo-s surele ruineCătre Dunăre privescCum tot vine apa, vine –Martori vremilor trecute,Cât sunt astăzi de tăcute,Numai inimii-i vorbesc. Eu mă uit pe apa surăÎncreţită-abia de vânt;Apa lângă mal murmură.Trec şi vremile-nainte,Trec şi-aducerile-aminteCum trec toate pe pământ. Au pierit acele glorii,Şi-alte-asemeni nu se nasc –Ah, dar iată luptătoriiScutul lor cum îl aruncă,Sapă, cum le-a dat poruncăMeşterul … Citește mai mult

George Coșbuc – Pământul Uitării

de

Acesta-i un cântec de bard ostenit,De bard din pământul uitării.Strămoșii-mi acolo pe stâlpi de granitCu albe portaluri un templu-au clăditDe marmură-n marginea mării.„Să-l aibă nepoții prin veacuri de-acumSpre-a lor și spre-a noastră mărire! ”Dar mută veni nepăsarea pe-un drum,Iar pe-altul stârni-necătoru-i samumAtotucigașa hulire.Azi templu-i ruină; prin curțile luiCulcușuri își caută cerbii,Prin mândrele ganguri scot viezurii … Citește mai mult