Versuri corectate și adnotate
Castelul în ruine domnește peste vale,Din turnuri retezate se-mprăștie o jale,Și stema ce pe-oricine să-nfrunte cuteza,Mâncată e de vânturi, de soare și de apă,Iar vremea ce tot curge o șterge și o crapă,Din ea rămas-a numai un leu, un coif, și-o za.Sub bolți încenușate păianjenul își țeseDantela lui subțire din fire lungi și dese;Căminul zace-n … Citește mai mult
Odă.IVă iubesc, răsipuri sfinte, semn măririi strămoșești,Zid vechi ce de pe-al tău munte, încă patria-mi slăvești.A cărora-nfățișare orişicui sameni a zice:„M-au părăsit cetățenii, m-au dărâmat cruda vreme,Dar copii, strămoșii voștri odinioară aiceOcrotea patria voastră de vrăjmași făr-a se teme”.O, singure monument ce te aveam drept dovadăSlavei acei strămoșești! Vedeți-l cum e să cadă!O, ziduri din … Citește mai mult
Pe-un țărm sfințit de zei, cetateaCu prăbușite bolți și-altare,Se-nalță, jalnică ruinăDeasupra undelor fugare.În rada-i goală, azi, destinulNici o galeră nu trimite,Și numai fulgerile nopțiiDau viață stâncii neclintite!Uitarea tot mai grea se cerneIar peste liniștea cetății,Și-ntinde aripile-i negre,Vreun idol al pustietății.Pe sub arcadele mărețe,Azi, ploaia picură-n broboaneȘi-abia se deslușesc din umbră,Statui și dorice coloane.O Veneră cu … Citește mai mult
Bucăți de carne,Sânge,Glod,Pământul,Groapă-adâncDeschisă.Ruini și moarteȘi exod,Iar caleaIzbăviriiÎnchisă.Coboară negura,De corbiSă ingerezeCărnuriRuptePrivescSinistrii-nOchii orbiȘi sarPe maxilare supteÎn stol,Cu fâlfâiriGrăbite,Se perindeazăRânduri,Rânduri,Apoi,Din țesteleZdrobiteSug șiCadavreleDe gânduri.
O, ziduri întristate! O, monument slăvit!În ce mărime naltă și voi ați strălucit,Pă când un soare dulce și mult mai fericitÎși revărsa lumina p-acest pământ robit!Dar în sfârșit Saturn, cum i s-a dat de sus,În negura uitării îndată v-a supus.Ce jale vă cuprinde! Cum totul v-a pierit!Sub osândirea sorții de tot ați înnegrit!Din slava strămoșască … Citește mai mult
Abandonat între ruine, văd cum pălesc zorii zileiȘi constat că-s apt să cad lat printre morminteCine să mai simtă, când toți sunt doar nesimțițiGrăbiți s-abandoneze tot ce nu au reușitÎncă mă simt slăbit, de parcă mi-am pierdut tot sângeleȘi zâmbetul e palid, mai inexistent ca LuciferCă-s pudic la gândurile ce vor să mă sfârtece, și … Citește mai mult
Tot ce mai rămăseseEra o labă a piciorului stâng,Enormă. Privind-o,Abia dacă reușeai să-ți dai seamaCe reprezintă, așa cum eraAșezată în curtea muzeuluiPentru că nu încăpea într-o sală.Cine-ar fi fost în stare să-și imaginezeStatuia întreagăDin care rămăsese doar fragmentul acelaȘi un cuvânt, Colosseum,Despre care toată lumea crede acumCă denumește arena vecină?Orașul incendiat pentru a fi reclăditÎn … Citește mai mult