Versuri corectate și adnotate
Pe-un om ferice ani în șir, îl poartăde-o dată-n chinuri, ora sunătoaresau, din lumini de neam și de onoare,secunda-l trece printr-a beznei poartă.Nu este lucru schimbător sub soarene-nvins de moarte, nesupus de soartă.
Acoperii cotidiana hartă,brusc, izbind vopseaua din pahar;și oglindii în blidul de piftieale oceanului fălci de barbar.Pe solzii peștilor, lucioși, de tablăcitii chemări de buze diafane.Dar voinocturne ați putea cântala flautulînaltelor burlane?.
Azi-noapte, în rezerva șase,un pat rămase gol.Prea mult iod și-a fenolacest aprilie miroase.Surori de fum, cu pași de fetru,atât de lin trec prin salon,de parcă îngeri de tifonadună febra-n termometru.Pe mâini subțiri și somnolentede doctor, condamnate cert,cu gesturi de intern expert,lumina pune pansamente.Iar sub ferestre, în halate,cireșii albi s-au strâns de mult,ca niște medici în … Citește mai mult
Atunci se va vedea şi nici atunci.La capete, măsurii repetatei s-au pierdut şi ros atâtea dungi –ori spaţiul a-nceput să se dilate?Se-amână moartea, loc necucerit.Cu pas mai scurt împarţi un drum de seară.Din ce s-a luat, un rest descoperitse-adaugă la număr, din afară.Atunci şi nici atunci! Căci vin poruncide secetă, şi umbra care-nşealăe-a scărilor cu … Citește mai mult
Cuvântul din urmă.Arendaș al stelelor,străvechile zodiimi le-am pierdut.Viață cu sânge și cu poveștidin mâini mi-a scăpat.Cine mă-ndrumă pe apă?Cine mă trece prin foc?De păsări cine mă apără?.Drumuri m-au alungat,De nicăieri pământulnu m-a chemat.Sunt blestemat!.Cu cânele și cu săgețile ce mi-au rămasmă-ngrop,la rădăcinile tale mă-ngrop,Dumnezeule, pom blestemat.(1924)
(24).Doarme Grația. O trezește doarzumzetul liniștit al visului ei.(25).Câteodată poetulînarmat cu harapnic și cu aspră mâniesfâșiind întunericul larg, nesfârșit,aleargă crunt să-și vâneze Muza: Oh, târfă!Unde erai? Spune! Ce făceai, de nu vii în goanăcând am nevoie de tine?.(29).Sărmană Muză, încercând,între atâta surzenie și atâta vacarm,să-i arăți mării glasul tău cel mai suav!
Ce faci tu, literatură?Tulburi câțiva tineri caraghioși din provincie,așezi negustorul de hârtiela masa celui cu burta plină de litere,pui păduchi de aur în chica boemuluiși tricolor pe pieptul academicianului,dar nu poți îndulci apa înecatului,nici topi zăpada leprosului,nici îngrășa vinerea săracului.Când vin contabilii Domnuluicu terfeloagele lor de măsurat căința,tu cu porumbeii,tu cu gugustiucii,tu cu păsăreleleurci în … Citește mai mult
Din nou orașul câinilor părăsițihaitele câinilor –urletul lor de pustiu de urâtorașul – maidan.Pare că toți am murittoți am intrat în chirpici.Spiritulpraful și pulberea!.Istoria – vastă ruinăprin evi înainterătăcesc câini hăituiți.Poemul acesta e felul meu de-a urla cu ei urletul – artă poetică!.Azi te invoc, Doamne,între ruinele urbeiabsentule din realitate!.
Scutul-i ca oglinda care-absoarbetotu-n ea, tăcut; deschis cândva,înecând apoi răsfrângeri oarbede finite locuind deja.Depărtări de stirpe, de prisossă nu mai nege, și de-obiecte,de realități crescând directe(totul însă-ntors pe dos),și mărturisindu-le-n risipă.Căptușit cu faimă și-ntuneric,se-odihnește coifu-apoi, prea mic,nici cât giuvaierul din aripă,pe când, parcă-n plâns, bogat și-istericcade învelișu-i din nimic.
O, bâiguieli împătimite,Cât de ciudat se poartă-n vers!Din casă-n casă am demers,Desprinse foi le-adun pe toate.Aceea ce în depărtareȘi răzlețit în viață sta,Acuma, sub o-nvelitoare,Un cititor în mână ia.Sfârșește iute cartea mică,Nu te sfii, de-i cu păcate;De contradicții pline-s toate,Iar ea – să nu se contrazică?