Omar Khayyam – Cu Trandafiri Se Umple Azurul de Cleștar
Cu trandafiri se umple azurul de cleștar,În aer curge-n picuri viersul privighetorii.– Când știi că-n clipa asta smintiții visează gloriiCe mătăsos ți-e părul și trupul cât de clar!
privighetoare
Hafez – O Roză Din Grădină
O roză din grădină, deschisă-n primii zori,Venii să smulg, și-n suflet m-a-nfiorat deodată.Suspinul unei triste și dulci privighetori,Ca mine, neferice, de doru-i torturată,Cu viersul ei de jale, grădina-nduioșat-a.Și mult timp rătăcit-am, gândind nedumerit,La pasărea ce plânge și roza nemiloasă,Ce se împrietenise cu-n mărăcin perfid,Pe când privighetoarea rămase credincioasă.Vai, mii și mii de roze au dat … Citește mai mult
Omar Khayyam – Privește Trandafirul Se Leagănă în Vânt
Privește! Trandafirul se leagănă în vânt.Ce pătimaș îi cântă de sus privighetoarea!Bea! Ca să uiți că vântul va scutura azi floareaȘi va lua cu dânsul fermecătorul cânt.
Hafez – O, Tu Trufașă Roză
O, tu, trufașă roză, grăi privighetoarea,Mii alte flori ne-ncântă și-nmirezmează zarea.Zâmbi-ntristată roza: ”E drept. Dar nu mă doare.Mă doare-a ta asprime. Așa iubești o floare?”.Cel care cu-a sa frunte n-a șters tavernei pragul,nu va ști niciodată ce-i dorul și ce-i dragul.Când briza dimineții cu blândul ei alintjuca șuvițe fine pe frunți de iacint,strigat-am: ”Unde-i cupa, … Citește mai mult
Omar Khayyam – Zorile Mi-Au Umplut de Roze Cupa Senină a Cerului
Zorile mi-au umplut de roze cupa senină a cerului,Privighetoarea adoarme de propriul ei cânt, e tot mai diafan parfumul vinului…Și sunt destui nebuni ce-s gata să se lase robiți de vis, de glorii, de măriri…O, părul tău, iubito, ce mătase…
Hafez – În Chiparos Din Vârfuri Privighetoarea Cântă
În chiparos, din vârfuri, privighetoarea cântă:”O, trandafir, destinul, destinul să-ți cruțe fața sfântă!””Îți mulțumesc că-asemeni cu visu-mi, iară-și floareatu ți-o desfaci. Bolnavă de dor, privighetoareasă n-o disprețui.” Dacă închinătorii-n templevor în cealaltă lume pe îngeri să-i contemple,palatul meu și înger îmi sunt Iubita mea.N-am să mă plâng întruna de-absența ta cea grea.Mai mare bucurie prezența … Citește mai mult
Grigore Alexandrescu – Privighetoarea și Măgarul
Nenorocita privighetoareCântă-n pădure a ei durere,Natura-ntreagă dă ascultare,Tot împrejuru-i era tăcere.Alții în locu-mi ar descrie poateAcele tonuri neimitate,Glasul acela-nmlăditor,Ce c-o-ntorsură lină, ușoară,Treptat se urca și se coboară,Plin de simțire, plin de amor.Eu vă spui numai că despărțireaȘi suvenire pline de jale,Că nedreptatea, nelegiuireaEra sujetul cântării sale.Un măgar mare ce-o ascultase,Și ca un aspru judecătorCapul pleostise, … Citește mai mult
Grigore Vieru – Plugul de Aur
Iată cel mairodnic pământ:noaptea!În țelina neagrăplugul de aural privighetorii.Când ară,ochii ei se închidca ochii iubiteisub dulceața sărutului.Dar dreptîmi trage brazda.Cinevala marginea nopțiine face semncu spicul luminii.Mama? Iubita?
Grigore Vieru – Când Te Întorci
Când te-ntorci,iubire-o,adu-mi privighetoareafăgăduită.Dar adu-mi-o împreunăcu ramurape care cântă.Prea repede nu veni –pasărea vei stârni.Prea încet nu păși –frunza va îngălbeni.
George Coșbuc – În Zori
Supt un mal legată plută,Se mai mișc-abia. DuioșGeme apa-n veci zbătutăCa prin vis, sub iaz la moară.Luna tot mai jos coboarăTot mai jos, mai jos.Ah, apus! Și dintr-o datăNu mai vezi nici deal, nici drum,Totu-n zarea-ntunecatăȘi-a pierdut și loc și nume,Nu cred c-a mai fost pe lumeNoapte ca acum.Parcă-i mort de veacuri satulȘi trudit de-atâta … Citește mai mult