Zorile mi-au umplut de roze cupa senină a cerului,
Privighetoarea adoarme de propriul ei cânt, e tot mai diafan parfumul vinului…
Și sunt destui nebuni ce-s gata să se lase robiți de vis, de glorii, de măriri…
O, părul tău, iubito, ce mătase…
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment idilic, plin de frumusețe naturală și senzualitate, unde zorile umplu cerul de roze, iar parfumul vinului îmbată simțurile. Se vorbește despre atracția viselor și a iubirii, sugerând o evadare din realitate.