Iată cel mai
rodnic pământ:
noaptea!
În țelina neagră
plugul de aur
al privighetorii.
Când ară,
ochii ei se închid
ca ochii iubitei
sub dulceața sărutului.
Dar drept
îmi trage brazda.
Cineva
la marginea nopții
ne face semn
cu spicul luminii.
Mama? Iubita?
Sensul versurilor
Piesa explorează metaforic legătura dintre natură, iubire și spiritualitate. Plugul de aur al privighetorii simbolizează forța creatoare care transformă întunericul nopții într-un câmp fertil, iar lumina de la marginea nopții sugerează o călăuzire spre o figură maternă sau iubită.