privighetoare

Maria Dragomiroiu – În Pădure la Pesteana

de

În pădure la Pesteana pe-o crenguță de tufanFrumușel mai cântă cucu, nu l-am auzit de-un anÎn pădure la Pesteana pe-o crenguță de tufanFrumușel mai cântă cucu, nu l-am auzit de-un anCucule, glasul tău de l-aș aveaFrățioare, la toată lumea-aș cântaCucule, glasul tău de l-aș aveaFrățioare, la toată lumea-aș cântaMai la vale-n poieniță, casa păduraruluiDe-acolo privighetoarea … Citește mai mult

Margareta Clipa – Stau și Ascult Privighetoarea

de

Stau și-ascult privighetoareaCe-mi cântă în toată seara,Cântă și mai cere pește,Puișorii îi hrănește.Într-o zi un om străinȘi cu sufletul hainO luat-o de lângă puiCa să-i cânte numai lui.Plângeau puii după ea,Plângea și inima mea,Că frumosul jertfă cereCând ești mic și n-ai putere.Cântă-ți cântul, cântăreață,Tot cu lacrima pe față,Tot de dorul c-ai să zboriSă ajungi la … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Prier

de

Cântă privighetoarea-n crâng. SeninulDin luna liliacilor în floareVibra de trilurile-ncântătoareÎn care pasărea-și topea suspinul.Pe-ntinsuri se cernea, solemn, declinulPărintelui suprem, slăvitul Soare.Și-n goluri largi, Diana călătoarePlutea așa de albă cum e crinul.Pe undeva, din văi, porni deodatăO melodie-atâta de curată,De parcă-un înger dorul sta să-și spună.Părea că-s armonii din Prier smulte –Pe când în crângul poleit … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Privighetoarea Secolului XX

de

Din fiecare veac coboară un cal să ronțăie statui,zadarnic încercați să-mi puneți pe limbă lipitori abstracte,orgoliul meu e să-mi plimb rana într-un vagon de clasa-ntâi,norii ghimpați să-i trec în silă ca îngerul lipsit de acte.apoi să car pământ cu gura peste orașele din zori,în piei de iepure ghitara să mi-o îmbrac, să vină câinii,s-aud cum … Citește mai mult

Christian W Schenk – Privighetoarea

de

Atunci când ți-ai chemat perecheaS-a stins în ramuri cântul tăuReamintindu-ți de străvechea,Trecutelor păreri de rău.Abrupt se sparge-n văi ecoulÎmpreunat cu vântul careȘterge în grabă-ntreg tabloulCe lumina odată-n soare.În vale jos, într-o grădinăSe stinse tristă o lumină.

Johann Wolfgang Von Goethe – Da Cucul și Privighetoarea

de

Da, cucul și privighetoareaAr vrea să țină primăvara-aici,Dar vara umple caldă toată zareaCu sute de ciulini și de urzici.Și mie mi-a făcut frunzișul desAl fagului înalt prin careMă pregăteam cu văzul meu alesSpre bucuria cea mai mare.Grilajul, acoperișe în culoriMi-au fost acoperite bine,Acolo unde ochi-mi arzătoriS-au stins, e răsăritul pentru mine.

Heinrich Heine – Din Iarbă Mă Priviră

de

Din iarbă mă privirăAlbaștrii ochi de mai –Duioase viorele –Mănunchi le adunai.Adun mereu și cuget,Și greul meu suspinPrivighetoarea-l cântăCu viersul ei senin.Răsunătoare triluriDau zvon, de zor, că plâng –De-adânca-mi taină știeAcum întregul crâng.