poezie - Versuri.pro

Ion Caraion - Anamorfoze - VII

Îi așezau singurătății pleduri mărunte, / albeau pădurea să nu creadă în copaci, / taci, … →

Cu bulgări de zăpadă-n mâini. / Cu bulgări de zăpadă-n mâini / azvârl în focul … →

Era iarnă-n păduri, / urși albi – nămeții / moțăiau în scorburi adânci. / Din … →

Fată cu gurița roșă, / Cu-ochișorii dulci, senini, / Fată mică, ziua-ntreagă / Gândul meu … →

Seara-i tristă, cenușie, / Marea-mbracă gros lințoliu, / pe când cerul se sfâșie-n / văl … →

Acele biete vorbe, oarecare, / obscure şi flămânde, le iubesc. / Din sărbătoarea mea le … →

Deșertul avea pomi înalți cu fructe. / Mergeam pe tot pământul și visam. / Sprânceana … →

Pastel. / Buciumă toamna / Agonic – din fund – / Trec păsărele / Și … →

Vaiet. / Ce lung șuieră trenul în nopțile târzii! / Stau singur în odaie și … →

Cearta asta creștină, care n-are / decât vorbe de umbră, bocet lent / ce-ți aduce … →