Vaiet.
Ce lung șuieră trenul în nopțile târzii!
Stau singur în odaie și n-am nicio dorință,
din amintiri se-ncheagă întreaga ta ființă
și iar se duce somnul, fugar în văi pustii.
Presimt ca o durere trist adevărul crud.
Dar tot mai sper, iubito, cândva c-ai să revii,
s-adorm iar lângă tine, și să nu mai aud
ce lung șuieră trenul în nopțile târzii.
August 1958.
Paul Sava-LACRIMI USCATE
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of longing and loneliness. The speaker is haunted by memories of a lost love, symbolized by the sound of a train at night, and holds onto a fragile hope for reunion despite the pain of reality.