Versuri corectate și adnotate
Iadul orașului geamurile începu a le strica,în mai mici iedulețe, sugând luminile.Diavoli roșcovani – automobilele – prinseră-a cabra,chiar în pâlnia urechii explodându-și claxoanele.Iar colo, sub firma cu scrumbie de Kerci,un bătrân doborât își căuta ochelarii, disperat,și izbucni în plâns, când în vârtejul serii reci,din fugă tramvaiul găvanele spre el și-a-ndreptat.În gropile dintre zgârie-nori unde ardeau … Citește mai mult
Iar se-apropie umbrele serii,Ziua clară se stinge-n zenit,Iar fantasme străine – puzderii –Au pornit – și plutesc – au sosit.Tu de ce la augusta-ntâlnireProfunzimile-așa le-ai deschis?Sau presimți poate-o altă solie,Primăvara vestind-o precis?Eu, zărind o făclie în noapte,Voi zbura spre azur avântat.Tu și-n negură ești mai aproapeDe al vieții izvor nemișcat.
NOAPTEA.Purpuriul și albul au fost mototolite, aruncate,în verde împroșcau cu ducați, iar prin părținegrelor palme de geamuri în fugă-adunatele-au împărțit aprinse și galbene cărți.Bulevardelor și străzilor nu le părea ciudatsă vadă pe case albastre robe vălurate.Iar picioarele ce ca răni șofrănii au alergatflăcările le-au inelat cu brățări agitate.Gloata – pisică bălțată, sprintenă-n mersu-i fin, –ademenită … Citește mai mult
Ți-am înțeles menirea naltă –Deci calea eu ți-o îngrădesc.Sub sânii tăi virgini tresaltăUn foc de patimi nelumesc.Eu să nu-mi știu nimicnicia?Eu flacără să ți-o abat,În clipa când izvod stihiaÎți e, străin și-apropiat?Plec. Ziua care va să vieO preslăvesc de la-nceput.Lucind în umbra purpurie,De-a nopții beznă ai trecut..Dar straiul cast îl văd departe,Cu-o zi tu azi … Citește mai mult
Tăcând, c-un semn opresc trăsura:Tăcut mă sui. Alt semn mai fac,Plecam fără-a deschide gura.Birjarul, eu și caii tac.Căci dobitocelor cu minteDegeaba le mai ții un speech,Când ele fără de cuvintePricep mai repede un bici.Vreau să vorbesc, dar cu nebuniiÎn falansteru-n care uniiSunt mari poeți și mari tribuni.Deci: hai la casa de nebuni!Îmi iese doctorul. — … Citește mai mult
Zăriște roșie, galbenă, albă,Glasuri departe vuind.N-o să mă minți, zadarnic mi-e teamă,Focuri pe râu se aprind.Zăriște-ai clară, chemarea târzieVisul de-acum mi-l ating.Umblă prin lumea deșartă-o stafie,Ochii ei mari nu se sting.Foc la corăbii să dai! Doar privireaMi-ai mulțumit-o murind.Iată corăbii aprinse de-aiureaCurg înspre mine, plutind.
Din palmă am hrănit claviatura – stol de clapeÎn croncănire, plesnet de aripă care bate,Stând în vârf de degete, le-ntinsei mâna aproape;Mâneci sumețite, și noaptea se freca de coate.Era beznă. Și un heleșteu cu apa amarăVălura-n unde. – Și păsări din specia te iubescPăreau mai vrând să omoare, decât să moară,Țipătoare, negre, cu clonțul de … Citește mai mult
În fereastra, sprințară,O lumină clipea.Doar în beznă pe scarăArlechinul vorbea.Îi cernuse pe straieNoaptea negrul ei val.În străina odaieErau clownii la bal.Sub minciuni colorateÎși mascau chipul lor,Nu și-n mâini tremurateDe fatalul fior.„El” scria pe covoareCu o spadă de lemn,„Ea” privea cu-ncântareNevăzutul lui semn.Necrezând încântareaArătătată de „Ea”Lânga ușa-n visareArlechinul plângea.6 august 1902Volumul „Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
În van îți zbuciumi valurile, Mare!În van te zvârli spre sorii de mărgean,Din baltă grea nu crește ocean.Nici cer senin din bori tumultuare.E clopot surd și-i amplă fremătare,Ca-n vila d’Is, cântată de Renan.Îți zbuciumi, Mare, valurile-n van!În van invoci istorica chemare.Și-a înecat Neptun, în val, tridentul.Tritonii-s morți; în ape, firmamentulȘi-a mărginit verzuiul orizon.Sirena nu-și mai … Citește mai mult
Se-aprinde și dispareDupă codru-nnegurat,Prin poieni de trec călare –Iar văd focu-ndepărtat.Astfel, focuri rătăcite,lângă râu în ceas târziu,Pe deasupra luncii tristeVi spre mine, și eu viu.Dar și noaptea, tu deodatăIntri-n stuful de metal.Cu lumina-ndepărtatăMă tot chemi spre alt hotar.14 iunie 1901Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”