Ți-am înțeles menirea naltă –
Deci calea eu ți-o îngrădesc.
Sub sânii tăi virgini tresaltă
Un foc de patimi nelumesc.
Eu să nu-mi știu nimicnicia?
Eu flacără să ți-o abat,
În clipa când izvod stihia
Îți e, străin și-apropiat?
Plec. Ziua care va să vie
O preslăvesc de la-nceput.
Lucind în umbra purpurie,
De-a nopții beznă ai trecut..
Dar straiul cast îl văd departe,
Cu-o zi tu azi m-ai fericit..
Chiar dacă sufletu-i pe moarte –
Trecutul vis fie slăvit!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o înțelegere profundă a menirii divine a persoanei iubite, dar și un sacrificiu personal. Vorbitorul renunță la propria fericire, preferând să venereze idealul feminin, chiar și în suferință.