În van îți zbuciumi valurile, Mare!
În van te zvârli spre sorii de mărgean,
Din baltă grea nu crește ocean.
Nici cer senin din bori tumultuare.
E clopot surd și-i amplă fremătare,
Ca-n vila d’Is, cântată de Renan.
Îți zbuciumi, Mare, valurile-n van!
În van invoci istorica chemare.
Și-a înecat Neptun, în val, tridentul.
Tritonii-s morți; în ape, firmamentul
Și-a mărginit verzuiul orizon.
Sirena nu-și mai vaieră balada –
Praxiteles e mort; e viu Mamon;
Și-n Casinò se zbuciumă Helada.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de declin și pierdere a valorilor clasice și a miturilor. Marea, odinioară simbol al puterii și al frumuseții, este acum neputincioasă, iar zeii și eroii antici au dispărut, înlocuiți de materialism și decadență.