Versuri corectate și adnotate
Ogarii Tăi, o Doamne, îmi dau de urmă,I-aud chefuind neînduplecat prin zări.Zadarnic fug în mine și-n uităriAdânc mă-ascund de apriga lor turmă.Bătaia lor cumplită nu se curmă,Îngenunchează – ciuta-n tremurări –Tu, inimă – ncolțită de-ntrebăriLa ape vii când colții buni te scurmă.Pe apele curate îți apleacăȘi setea pătimașe și fiorulIubirii care-n veci de veci nu … Citește mai mult
Ah! flăcările nu-ți opri;În inimă să-mi lași căldură,O, voluptate! o, tortură!Diva! supplicem exaudi!.Zeiță-n aer răspândită,Văpaia-ți din pământ mă cheamă!Înalță-mi vlaga umilită,Ce-ți dă un cântec de aramă.Fii, voluptate, doamnă-n noi!Și masca de sirenă pune,De carne sau de catifea;.Ori varsă-mi adormire greaÎn vinuri mistice, străbune,O, voluptate, zvelt strigoi!
Mistică limbă, numitu-te-au,Pe tine, Haviz cel sfânt,Și nu pricepură bucheriiPrețul aflat în cuvânt.Mistic îți dară porecla,Sminteală și răuȘi vinul lor plin de prihanăÎl toarnă în numele tău.Tu însă ești mistic-curatul.Ei nu pot pricepe, cum vine,Să nu fii pios, dar ferice!Ei asta nu iartă, la tine.
Câte pofte mă sugrumăȘi ce jalnic mi le cer euMă ferești ca a lor urmăSă-mi păteze adevărul.Toată viața mi-i pătrunsăÎn această milă careNu îmi dă nicicând răspunsulPentru poftele flecare.Zi cu zi mă faci mai vrednicDe aceste daruri sfinteCe un om nici nu le vedeNecerându-le în minte.Cerurile, viața-n cugetCorpul meu pulsând în sângeȘi de cheful care-mi … Citește mai mult
Cum ea păși tăcută pe drumurile serii,țipând fâlfâitoare spre alba arătare,se ridicară pasări din patru părți de zare,într-un vârtej de slavă, ca frunzele puzderii. Și chiparoșii negri și frasinii eterici,și ulmii nestatornici vuind pe-a orgii gamă,se-aprinseră în creştet ca solzii de aramă,când plouă cu lumini pe turle de biserici. Ca un arhanghel falnic strălucitor la … Citește mai mult
Ascunsă dincolo de cer e ȚintaLa dreapta e Soarele, Lună-i la stângaBisectoarea trebuie să fie ascunsă.Corpul e arcul, vizualizarea e CoardaSunetul nesunat este Săgeata – dreaptă şi gata de zbor.Săgeata-i sclipitoare, lăsând în urmă Corpul-instrumentE solul Adevăratului Guru.În ciuda săgeţii trase, nu rămâne urmă de rană pe corp.Numai cei loviţi o trăiesc.Spune Kabir: Ascultă, sârguitorule … Citește mai mult
Luna strălucește în trupul meu, dar ochii mei orbi nu o pot vedea:Luna este în mine, și soarele este la fel.Tamburul nebun al Eternității este vibrat în mine; dar urechile mele surde nu pot auzi.Atâta timp cât omul se clatină pentru eul meu și pentru mine, lucrările lui sunt la fel de nefolositoare:Când toată dragostea … Citește mai mult
Pentru tine Te-ai desenat, dragostea mea, o, Fakir!Dormeam în camera mea,Tu m-ai trezit;strigându-mă cu vocea Ta, o, Fakir!Mă înecam în degetele oceanului acestei lumi șiM-ai mântuit, susținându-mă cu brațul Tău, o, Fakir!Doar un singur cuvânt,și m-ai făcut să distrug totullegăturile mele, o, Fakir!Kabir spune: „Ți-ai unit inima în inima mea, o, Fakir!”
Stele de pe casă, mireasă și rege,neaua de pe lege-mi fac nunta-nțeleasă.Floarea de-avrămeasă rănile-mi tot drege,dacă mă alege sfânt-aurăreasă,sublim-vaporoasă – se subînțelege!Nu dintre ciomege, mi-e-armura culeasă,în rănirea-i deasă ca de-un vicerege;rănirea-mi celestă nu-i din cele blege,de-a se reculege, punându-și doar vestă;pare, poate, -agrestă, de-i zăriți edemul,când intru-n rustemul cosmic, de v-atestă:n-am fost la fiestă, n-am … Citește mai mult
Seara stau cu DumnezeuDe vorbă-n pridvorul meu.El e colea, peste drum,În altarul lui de fum,Aprinzând între hotareMucuri mici de lumânare.Din cerdacul meu la elE un zbor de porumbel.Îmi trimite danieCâte o gânganie,Păianjeni pe sanieSau pe o metanie,Atârnați de-o sfoară, groasăCât o umbră de mătase.Și se leagă de pridvoareMirodenii dulci de floare.Ca o punte de poteciPentru … Citește mai mult