Versuri corectate și adnotate
Pentru tine Te-ai desenat, dragostea mea, o, Fakir!Dormeam în camera mea,Tu m-ai trezit;strigându-mă cu vocea Ta, o, Fakir!Mă înecam în degetele oceanului acestei lumi șiM-ai mântuit, susținându-mă cu brațul Tău, o, Fakir!Doar un singur cuvânt,și m-ai făcut să distrug totullegăturile mele, o, Fakir!Kabir spune: „Ți-ai unit inima în inima mea, o, Fakir!”
Stele de pe casă, mireasă și rege,neaua de pe lege-mi fac nunta-nțeleasă.Floarea de-avrămeasă rănile-mi tot drege,dacă mă alege sfânt-aurăreasă,sublim-vaporoasă – se subînțelege!Nu dintre ciomege, mi-e-armura culeasă,în rănirea-i deasă ca de-un vicerege;rănirea-mi celestă nu-i din cele blege,de-a se reculege, punându-și doar vestă;pare, poate, -agrestă, de-i zăriți edemul,când intru-n rustemul cosmic, de v-atestă:n-am fost la fiestă, n-am … Citește mai mult
Ardeam de sete sufleteascăÎntr-o sălbatică pustieŞi-o fiinţă îngereascăMi s-a ivit în cale mie.Cu şase aripi, luminoasă,Uşor de ochi mi s-a atins,Ca la o pajură sperioasăVederea mea mi s-a deschis.Urechea mea mi-a pipăitŞi vuiet mare-am auzit:A cerului cutremurareŞi zborul îngerilor susŞi-a juvinelor de mareMişcări: întors, rămas şi dus.Şi serafimul luminatDeasupra gurii s-a plecat,Mi-a scos răutăcioasa limbă,Deşartă, … Citește mai mult
Și Duhul și Mireasa zis:”Vino”.APOCALIPSA.Hărăzitu-ne-a Soare,Cred în El neclintit.Văd lumina răsareDin pământul amorțit.Primăvara-mprăștieTot ce-n iarnă-a mințit.Înspre calea-mi pustie –Un hotar aurit.Rătăcesc în neștire,Trec prin codrii de crini.Văd în lină plutirePrin azur serafimi.Preacurata lumină,Ba se-arată, ba nu-i.Ochii Tăi mă-nsenină,Cred în Soarele Lui.