Ce arătare! Ah, ce lumină!
Stea albă-a căzut în grădină,
necăutată, neașteptată: noroc,
săgeata, floare și foc.
În iarbă înaltă, în mare mătasă,
căzu din a veacului casă.
S-a-ntors, ah, în lume o stea.
Mi-s mâinile arse de ea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență mistică, o întâlnire cu o forță divină simbolizată printr-o stea căzută. Această întâlnire aduce o transformare profundă, lăsând o amprentă puternică asupra celui care o trăiește.