poezie clasica

Octavian Goga – Cinquecento

de

Cinquecento.Clocot de măriri apuse,A lui Leonardo vreme,Glasul farmecelor duseVine pururi să mă cheme.Mintea, pasăre răzleață,La sicriul tău mă poartă,Tu-mi dai dragoste de viață,Minunată lume moartă.Ți-au fost barbari cittadinii,Aspru neam de harță dornic,Pe pumnalul lui CelliniEra sângele statornic.Cardinali purtau coroanaC-un surâs machiavelic,Și venea din iad SatanaLa sinodul ecumenic.Ars de frigurile vieții,Cu satiri și cu bacante,Tatăl palidei … Citește mai mult

Ruben Dario – Pegas

de

Când i-am sărit acestui sălbatic cal în spateam zis voios: „Ah, viața-i frumoasă și senină”;purta între sprâncene o stea de foc, divină.Albastru era cerul, eu – gol pe jumătate.Deasupră-mi sta Apolo cu arme-nvăpăiate;urcam, ca Belerofon, pe dâre de lumină.Ilustră-i orice culme, sub Pegas când se-nclină,iar eu, voinic, zburat-am cu Pegas peste toate.Sunt cavalerul marilor energii … Citește mai mult

Radu Gyr – Rondel Pentru François Villon

de

François Villon, François Villon,te-au pus la mare înălțime,curvar cu ochi de limpezime,tâlhar ceresc, superb cocon.Și-acum te legeni, beat de râme,în ștreang, dat ciorilor plocon.François Villon, François Villon,te-au pus la mare înălțime.Dar cum stai sus peste prostime,pari spânzurat cu-n sfânt piron,de toate stelele sublime.Te-au pus la mare înălțimeFrançois Villon, François Villon.

Grigore Alexandrescu – D-nei M.C.

de

Mariei Cantacuzino.În albumul dumitale,Doamna mea, dorind a scrie,Nu putui găsi culoareNici omagiuri a descrieFrumusețea-ncântătoare,Grațiile zâmbitoare.Acel sirit cultivat,Ce adesea-n convorbireM-a pătruns de mulțumireȘi-n Edem m-a transportat.P-al tău nobil, bun consoarteÎl iubesc ca pe un frate.Căci amic bun l-am aflat:Și la amândoi unireVă urez și fericireTrăi plăcut și-ndelungat.

Grigore Alexandrescu – Epistola Domnului Alexandru Donici, Fabulist Moldovean

de

EPISTOLA.DOMNULUI Alexandru Donici, fabulist moldovean.“Cum măsori, ți se măsoară” este un proverb știut:Aste versuri, de lungimea celor ce tu mi-ai făcut,Sunt pornite să-ți aducă ale mele mulțumiri,Sunt răspuns la ale tale vrednici de cinste gândiri.Nu știu bine dacă cerul, precum zici, m-a-nzestratC-un talent ce mi se pare puțin, slab, neînsemnat.Dar iubesc talentu-acesta care tu îl … Citește mai mult

Firdousi – A XIII-a Predoslovie a lui Firdousi

de

Bolta-albastră-i zămislită din rubine de văpăi,nu din vânt și nu din apă, nu din colb sau fum din văi.Cu această măreție și cu sferele-i de foc,cerul parcă-i o grădină-n Noo-Ruz. Drept în mijlocse rotește uriașul Astru al întregii firi,inima din om vrăjind-o, zilei dându-i străluciri.El își saltă dimineața, zi de zi, din Răsărit,capu-ncins în joc … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul IV [Il Canzoniere]

de

Așa cum Dumnezeu a cinstit prin nașterea Sa umilul Bethleem, tot așa și Laura a cinstit sătucul unde a văzut lumina.Cu providență și-artă el lucreazăși iscusința mare și-o vădește,căci două emisfere făurește,un Jupiter și-un Marte plin de groază;și vine pe pământ și lumineazăcărți unde adevărul nu lucește,pe Petru și Ioan îi ocroteștepentru că-n Cer un … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXXIV [Il Canzoniere]

de

La întoarcerea Laurei, cerul se înseninează şi natura se linişteşte.Însă atunci când zâmbetele sale,nu-i mai voilează chipul ce-nfloreşte,degeaba în Sicilia trudeştebătrânul faur care dă la foale,căci Jupiter rămas-a cu mâini goale,din Mongibello arme nu doreşte,iar sora lui încet se primeneşteşi-Apollo varsă raze virginale.Din vest se simte-acuma o suflare,ce barca iute poate să o poarte,iar pe … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XLIX [Il Canzoniere]

de

Îi sugerează Laurei să accepte situaţia în care se află.Dac-ai putea, prin semne disperate,cu ochii-n jos, plecându-ţi fruntea albă,mai abitir ca alta-ai vrea degrabăsă fugi sau, implorând cu demnitate,ori folosind metode rafinate,din piept să-mi ieşi, lăsând inima slabă,unde te-a pus Amor cu vrerea-i oarbă,să-ţi pedepsească marea vanitate:căci orice plantă bună se fereştesă crească pe-un teren … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXXII [Il Canzoniere]

de

Roagă un prieten să-i împrumute scrierile Sfântului Augustin pentru o lucrare pe care o pregătește.De-Amor sau Moartea nu mă deranjeazăcât țes la noua pânză cu migală,și dacă nu mă-ncurc cumva-n urzealăcând două adevăruri se grupează,poate că dublu munca mea creează,în stil modern bazat pe vechea școală,ceva ce spun, deși mă tem, cu fală,că chiar și … Citește mai mult