Versuri corectate și adnotate
De vrei ca toată lumea nebună să o faci,În catifea, copilă, în negru să te-mbraciCa marmura de albă cu fața ta răsari,În bolțile sub frunte lumină ochii mariȘi părul blond în caier și umeri de zăpadăÎn negru, gură-dulce, frumos o să-ți mai șadă!De vrei să-mi placi tu mie, auzi? și numai mie,Atuncea tu îmbracă mătasă … Citește mai mult
Ah, mierea buzei tale am gustat-o,A buzei tale coapte, amorul meu;Zăpada sânului eu am furat-o,De ea mi-am răcorit suflarea eu;Ah, unde ești, demonico, curato,Ah, unde ești să mor la sânul tău!.Ce sunt eu azi? o frunză, o nimică.Și-mi pare că am fost un împărat;Simțirea care sufletu-mi despicăE ca și când o lume mi-a furat;Ah, … Citește mai mult
L-al orelor zilei șirag râzătorSe-nșir cele negre și muteCe poartă în suflet mistere de-amorPălite, sublime, tăcuteȘi noaptea din noriPe-aripi de fioriAtinge ușoară, cu gândul,Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,Din ceață pustie și rece,Un june pe vânturi, cu capul în joc,Cu clipa gândirei se-ntreceȘi calu-i turbatZbura necurmatMânat ca de-a spaimelor zânăBătrână. Pe aripi de … Citește mai mult
Albumul? Bal mascat cu lume multă,În care toți pe sus își poartă nasul,Disimulându-și mutra, gândul, glasul…Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă.Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul.Un vers încerc cu pana mea incultă.Pe masa ta așez o foaie smultă,Ce de când e nici n-a visat Parnasul.Spre-a-ți aminti trecutele petreceri,Condeiu-n mână tu mi-l pui cu … Citește mai mult
Când i-am sărit acestui sălbatic cal în spateam zis voios: „Ah, viața-i frumoasă și senină”;purta între sprâncene o stea de foc, divină.Albastru era cerul, eu – gol pe jumătate.Deasupră-mi sta Apolo cu arme-nvăpăiate;urcam, ca Belerofon, pe dâre de lumină.Ilustră-i orice culme, sub Pegas când se-nclină,iar eu, voinic, zburat-am cu Pegas peste toate.Sunt cavalerul marilor energii … Citește mai mult
François Villon, François Villon,te-au pus la mare înălțime,curvar cu ochi de limpezime,tâlhar ceresc, superb cocon.Și-acum te legeni, beat de râme,în ștreang, dat ciorilor plocon.François Villon, François Villon,te-au pus la mare înălțime.Dar cum stai sus peste prostime,pari spânzurat cu-n sfânt piron,de toate stelele sublime.Te-au pus la mare înălțimeFrançois Villon, François Villon.
Mariei Cantacuzino.În albumul dumitale,Doamna mea, dorind a scrie,Nu putui găsi culoareNici omagiuri a descrieFrumusețea-ncântătoare,Grațiile zâmbitoare.Acel sirit cultivat,Ce adesea-n convorbireM-a pătruns de mulțumireȘi-n Edem m-a transportat.P-al tău nobil, bun consoarteÎl iubesc ca pe un frate.Căci amic bun l-am aflat:Și la amândoi unireVă urez și fericireTrăi plăcut și-ndelungat.
EPISTOLA.DOMNULUI Alexandru Donici, fabulist moldovean.“Cum măsori, ți se măsoară” este un proverb știut:Aste versuri, de lungimea celor ce tu mi-ai făcut,Sunt pornite să-ți aducă ale mele mulțumiri,Sunt răspuns la ale tale vrednici de cinste gândiri.Nu știu bine dacă cerul, precum zici, m-a-nzestratC-un talent ce mi se pare puțin, slab, neînsemnat.Dar iubesc talentu-acesta care tu îl … Citește mai mult
Beppo – strofă – LXI.Zeul din nord, cu-al lui ciocan de sloiLui Bonaparte oastea i-a zdrobit,De elemente-mpinsă înapoiCa un novice-n reguli poticnitCând a deprins franceza. La războiN-a cugetat, deși-ar fi trebuit.Iar soarta… Nu. S-o blestem mă codesc:Mă-ncred în ea, când stau și socotesc.„Poeme” – Ed. Minerva 1983.Beppo – strofă – LXII.Stăpână peste mâine, azi și … Citește mai mult
Deși-aș putea să-l spun, căci pentru mineEa fost-a numai via-ntrupareA operei cerești, ascuns voi țineNumele-acestei Aurore. Oare,N-aș merita dojană altfel? CineVrea, totuși, să zărească dalba floareO va găsi și azi plutind ca-n visLa vreun bal din Londra sau Paris.