Când i-am sărit acestui sălbatic cal în spate
am zis voios: „Ah, viața-i frumoasă și senină”;
purta între sprâncene o stea de foc, divină.
Albastru era cerul, eu – gol pe jumătate.
Deasupră-mi sta Apolo cu arme-nvăpăiate;
urcam, ca Belerofon, pe dâre de lumină.
Ilustră-i orice culme, sub Pegas când se-nclină,
iar eu, voinic, zburat-am cu Pegas peste toate.
Sunt cavalerul marilor energii umane,
încoronat cu lauri în pletele vibrante
de Împăratul zilei cu platoșă fierbinte;
stăpân pe armăsarul cu coif de diamante,
condus de auroră, plutesc în zboruri plane
nainte prin azurul imens, tot înainte!.
Sensul versurilor
Poezia exprimă un sentiment de entuziasm și aspirație, descriind călătoria spirituală și ascensiunea către idealuri înalte. Imaginea lui Pegas simbolizează forța și inspirația care îl propulsează pe poet către culmi ilustre, în căutarea energiilor umane supreme.