Destinu-mi și splendorii tale raiul
au, doamnă, felurinde
urmări, spre-a mă deprinde
între amar și dulce să-mi duc traiul.
Dar când blândeții straiul
îmbraci, și-arăți afară
splendori dorinței mele arzătoare,
ca zbuciumul și vaiul,
plăcerilor dușmană,
mă asuprește soarta și mă doare….
Iar când ești, invers, binevoitoare
și sufletu-ți ascultă,
atunci nu-i milă multă!
Din râs în plâns, extremele contrare,
nu-i loc s’aline suferința-mi mare.
Sensul versurilor
Poezia exprimă un sentiment profund de suferință și conflict interior cauzat de iubire. Vorbitorul oscilează între momente de bucurie și disperare, simțind că soarta îl asuprește și că nu găsește alinare în această dualitate.