piatra

Daniel Vişan-Dimitriu – De Piatră

de

De-ar fi atât de dură, ca piatra, îngheţată,Ar însemna că-n mine e-un frig ce nu mai trece,Că sângele îşi plânge culoarea alteratăDe sloiuri ce se-adună şi nu mai pot să plece.De-ai şti că încă poate să fie cum a fost:Fierbinte, exaltată, puternică şi vie,Bătând în ritmul vieţii cu singurul ei rost,Ai încălzi-o-n palme şi.. ţi-ai … Citește mai mult

Marin Sorescu – Muntele

de

Muntele.Țin locul unei pietre de pavaj,Am ajuns aiciPrintr-o regretabilă confuzie.Au trecut peste mineMașini mici,Autocamioane,TancuriȘi tot felul de picioare.Am simțit soarele până la osȘi lunaPe la miezul nopții.Norii mă apasă cu umbra lor,De evenimente greleȘi importanteAm făcut bătături.Și cu toate că-mi portCu destul stoicismSoarta mea de granitCâteodată mă pomenesc urlând:Circulați numai pe partea carosabilăA sufletului meu,Barbarilor!

Marin Sorescu – O Noapte Ca O Piatră Despletită

de

A venit o noapte ca o piatră albastră,Despletită,Și mai era acolo și un turn.Un turn cu geamuri rotunde, nesparte și cafenii.Omul acela cu privire de colț de cremene,Când a dat cu ochii de noapte,Acesta s-a împleticit,Gata să intre în pământ.Dar a mai venit un om care,Când i-a călăuzit celuilalt o palmă albastrăPeste privirei-a umplut teasta … Citește mai mult

Marcela Benea – Piatra

de

Ea nu are chipul schimonosit de dureresau nu arată acest lucru,ea nu este proprietar de cuvintefiindcă nu se folosește de ele.Piatra ascunde doar tăcereași din când în cândmai scoate câte un sunet scurt și secatunci când tu sau altcinevase dă cu capul de easau când o împingi cu piciorul la valeca să afle dacă mai … Citește mai mult

Michelangelo – 152

de

Precum, îndepărtând ce-i prisosințădin piatra dură,apare-un chip ce crește pe măsurăce piatra dă-napoi sub stăruință,tot astfel bunătatea, tăinuităîn sufletul ce tremură ca mlaja,stă sub prisosul trupului, sub coajasălbatică și aspră, nemuncită.Doar vouă, doamnă, de vă stă-n puteresă-mi subțiați surplusul până piere:eu nu am forță-asupra-mi și nici vrere.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Mircea Ciobanu – Poemul Dintr-o Singură Piatră

de

Da, nu mai vine, întârzie.Cum totul se-amână,astfel amână și el să se arate.Nu vrea să piară; știe ce-nseamnă s-alergi până la capăt.Intră mai bine pe-o ușă de birt,bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.Peste măsură de trist a-nvățat să întrebe: „Unde e casacelei mai blânde femei?” Astfel întreabă și-acumși adoarme vorbindîntre sticla cu … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Doina

de

Piatra-mi bea nisip din pumni,Călăresc pe săptămâniȘi rămâne greaFrunza, de atingerea meaȘi rămâne ușoarăIarba, sub vară.Numai clopotul rămâne la felDe moarte și de oțelNumai eu rămânDe-o lumină mai spânȚinut minteDe-al laptelui dinte,ȘtiutDe gura de lutA unei caiseÎntredeschiseCa vârful de spadăA unui cuvânt de zăpadăNins de o iarnă prea mare,Cu desemne-n schimbare.