Cristale dure sunt cristale dure-n lăuntrul lor
în burțile și mâinile lor
se răsucesc, atunci când îți vorbesc, ochii li se strâng
de parcă arde-n ei soarele
și zâmbesc.
Își zâmbesc buzele.
Trag iute-napoi din dinții pal smălțuiți durerea
strângând mușchii feței se-arată
în cutele de pe fețele lor
în sprâncene.
Își doresc să se prefacă-n piatră, se urăsc
pentru că au sentimente și te urăsc
pentru că ai sentimente, nu-i drept, cred ei
ca eu să fiu atent să nu jignesc
deoarece doresc să jignesc.
În mintea mâinii mele-ncleștate cresc gheare
în palma propriei mele cărni intră ei
ar trebui pe-a ta să ți-o brăzdeze
pielea ta ar trebui sfâșiată
sângele tău s-ar cădea să curgă.
Dure cristale am, cristale dure în burtă
acolo unde-au fost unghii cresc gheare
călcâiele mele-s pietre rotunde să te macine
mușchii mei se-ncordează, vreau să te omor
să te tai, să văd sângele care curge.
Sunt pe cale de-a mă preface statuie
aci în orbitoarea lumină a propriilor mei ochi morți
Sunt pe cale de-a mă preface-n statuie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o ură profundă și o dorință de transformare într-o entitate insensibilă, capabilă de violență. Vorbitorul este consumat de sentimente negative și își dorește să le transfere asupra altora.