natura contemplativa - Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Parcul

Ce dumnezeiască grădină din gol și pustie răsare, / Crește, e vie și-n fața-mi străluce-n … →

O, fie ca al vieții duh / În cuget să-mi vuiască / Și-o plăsmuire grea … →

Ce dușmănos și dur e / Azurul mării-n fața Nemărginirii sure, / Și sub atâtea … →

Atenția mea, mărită, / Zărește. În carnea ta / Văzduhu-mbină termeni / Extremi. Peisaje nasc. … →

Stă așezat pe un pin căzut. / Printre balansarea copacilor, observă oglindirea / sferei de … →

O umbră se desprinde-ncet din tine / făcând să pară moartă umbra mea, / deși … →

E-atât de bine să stai ușor în zi. Să cânți încet, să nu auzi / … →

Din marginea drumului / Hibiscusul s-a lăsat / păscut de cal. →

Vrei tu odată cu râul să mergem, / Drumeț voios? / Nu putem loc mai … →

Cel puțin, legănați-vă, ramuri, / străluciți, fericite neamuri / de dalii multicolore, / să fie … →