Versuri corectate și adnotate
Stă așezat pe un pin căzut.Printre balansarea copacilor, observă oglindireasferei de aluminiucare încununează turnul ascuțit al Pavilionului Canceroșilor. *Simbol dificil– sfera.Omul coboară privirea. Împrejurimile sale sunt mai blânde:petalele „Florilor de foc”** par să se crape în verdeața ierbii,o insectă care nu s-ar vedea dacă nu ar fi atât de albastră,își forează cuibul într-o zadă. La … Citește mai mult
O umbră se desprinde-ncet din tinefăcând să pară moartă umbra mea,deși mai oscilează-n mișcaresau frânge proaspăta apă de azurlângă malul râului Anapo, unde revinîn seara asta, împins de lunarul martiedejá bogat în ierburi și-n aripi.Nu trăiești numai din umbră,pământ și soare și dulce dar de apăți-au înnoit fiecare frunză,iar eu mă-nconvoi și mă usucși chipul … Citește mai mult
E-atât de bine să stai ușor în zi. Să cânți încet, să nu auziCum ierburi cresc, să muști din traiul ca un mărSă mergi pe drumul neted lângă pomii uziȘi să visezi cu palma rătăcită-n basme și în păr.Prin lanuri să pășești cu munții – șal pe umeriLa gât, fâșii de zări să-ți legi cravate,Germanice … Citește mai mult
Din marginea drumuluiHibiscusul s-a lăsatpăscut de cal.
Vrei tu odată cu râul să mergem,Drumeț voios?Nu putem loc mai frumos s-alegemSub țărmul de jos.Cuiburi căptușite cu cântec,Plopi ce bănuții și-i numără,Lumea cu taina ei murmură,Oameni și zări zugrăvesc.Marea se tulbură de senin,de fruntea ta la ea în prag,Drumețule drag.
Cel puțin, legănați-vă, ramuri,străluciți, fericite neamuride dalii multicolore,să fie vesele-aceste orecâte-au rămasînaintea marelui, singuratec popas.Aș vrea să trăiesc în toate viețuitoarele,să privesc, să privesc soarele,s-aud toate glasurile, toate murmurile,să-nverzească-n inima mea pădurile.Stoluri de frunze și de ciupercisă mă-ntrebe: «Nu vrei să-ncerciviața noastră, nu vrei să fiiîn toate-ale lumii cupe ciudate, vii? ».Dar, Doamne, toate mi … Citește mai mult
Cât de frumos și proaspăt e soarele-răsareCând explodează falnic lansându-ne-un salut,Dar fericit e-acela ce poate, pe tăcut,Să-i dea salut la vraja apusului de soare. Vedeam cum se alintă izvoare, brazde, floriSub ochiul lui, ce geamăn e inimii zvâcninde,-Să alergăm mai iute spre zare dar, spre-a prindeMăcar un licăr ultim, pieziș, scăpătător!. Ci-l urmăream zadarnic pe … Citește mai mult
(Tinei)Cei doi bărbați fumează pe mal. Femeia care înoatăfără a tăia apa, nu vede decât verdeledin orizontul ei îngust. Între cer și plantese întinde apa prin care lunecă femeiafără corp. Pe cer se așază noriica încremeniți. Fumul se oprește în aer.Sub răcoarea apei e iarbă. Femeiatrece suspendată prin ea; noi însă iarba verdeo strivim cu … Citește mai mult
Acest peisaj? Nu există. Există spațiulvacant, de semănatcu un peisaj retrospectiv.Prezența munților, a arborilor imbatibas,a izvoarelor, ce prezență?Totul e mai târziu.După douăzeci de ani, ca în drame.Pentru moment, văzul nu vede; văzul culegefirișoare de drum, de orizont,și nici nu-și dă seama că le culegepentru ca într-o zi să țeasă din ele tapiseriicare sunt fotografiiale imperceptibilului … Citește mai mult
Printre frunzișDe pom în floare,Raza de soareIntră furiș.Vine ușorȘi mângâioasă,Suflând voioasăPe pomișor.Dar el, răpit,Vrând s-o sărute,Drăguța-i iute,A și pierit.Atunci, mirat,Se-ntreabă-ntruna:Unde stă zânaCe l-a-mbiat?