natura contemplativa

Rainer Maria Rilke – Năluca

de

Ce te recheamă aziÎn grădina foșnind a neliniști,prin care abia lunecaun ultim fior de soare? Priveștece sever este verdele-n urmă-i.Vino! Dac-aș putea ca și tineuita greutatea copacilor.(Să cadă unul dintr-înșii de-a curmezișul,câți inși ar veni să-l urnească din drum?Ce e ceva mai greu decât trunchiul?)Ai coborâtsonorele trepte de piatră;te-am auzit.Aici nu mai sta să suni.Sunt … Citește mai mult

Sohrab Sepehri – În Golestan

de

Ce-ntinse-s câmpiile!Și munții ce înalți!Proaspăt e izul ierbii-n Golestan!Caut ceva pe-aici, poate un vis,O rază, un fir de nisip, un surâs. Cine știe?.Din urma plopilorRăsare pura moleșeală ce mă cheamă.Mă odihnesc sub ramuri, suflă vântul, l-ascult c-urechile ciulite,Cine-mi vorbește?Privesc cum se târăște o șopârlă.Pornesc din nou la drum.Îmi sare-n ochi câmpia cu lucernă,Apoi terenul cultivat … Citește mai mult

George Mărgărit – Natura

de

Natura e-un perete de sticlă și cristaleȘi cupe cu polen îi sunt coroane și portaluri,Cimitir sub oglinzi de unde crinii ies din sereRoduri ale pământului, mărgele și coliere.Oceanele clistire ce fierb esențe și ființe moarte,Iarbă verde, bumbac presat-n file de carte,Pădurea templu cu pilaștri și boltă cereascăLicuricii candelabre aprinse de rășini și iască.Azur ca mantii-albastre … Citește mai mult

George Topârceanu – La Vânătoare

de

La vânătoare.I. Decorul.Sus, pe dealuri, Toamna puneMirişti galbene-n lumină,Arături ca de cărbuneŞi mohoare de rugină.Rânduri-rânduri, spre câmpieSe perindă nori de plumbPeste larga simetrieDe coline cu porumb.Iar când soarele străbate,Luminând peisajul vastDe dreptunghiuri colorateÎntr-un limpede contrast,.Saltă-n valuri jucăuşeŞi foşneşte lung sub soare,Cu mătasă la pănuşe,Mămăliga viitoare..II. Un iepure.Scurt, mohorul a foşnit..Şi spre neagra arăturăÎntr-o clipă s-a … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Peisaj

de

Tufișuri verzui…Umbrele negre-ale stâncilorCad pe pământ…Câmpuri cu miriști rostogoliteReflexe de apă…Munții se-nvăluie-n aburide-argint strecurat.Nori nemișcați – blocuri metalice –apasă pe visuri…Sus, foarte sus,pe stânca cea mai înaltăstă atârnat un copac…Figură de visător…La picioare, supărat, un torent…Se-aude plânsetul muntelui…Și eu, rătăcind printre toate…

René Char – Cerbii Negri

de

Apele șușotesc la urechea cerului.Cerbilor, voi ați sărit spațiul milenar,Tenebrele stâncii la mângâierile văzduhului.Vânătorul ce v-a doborât, geniul ce v-a văzut,Ca eu să le iubesc pasiunea, de pe largul meu țărm!Și dacă aș fi avut ochii lor, deodată la ce aș spera?.din grupajul „Lascaux” (II).

Poesis – Mă Plimb Călare Pe Câmp

de

Mă plimb călare pe câmpÎi las calului liber frâul.Privesc meiul lapițar și secara,Privesc și grâul..Iepuri, șopârle, lăcusteȘi-o ciocârlie, sus în văzduh.Florile și-au ridicat fustele îngusteȘi-au rămas cu genunchii goiÎn zăduf..Până acum totul era calmFurtuna s-a apucat cerul să cearnă.Și împăratul și sluga luiTot o tigvă lasă-n urmă.Mă plimb călare pe câmpÎi las calului liber frâuluiPrivesc … Citește mai mult

René Char – (175)

de

Poporul pajiștilor mă încântă. Frumusețea lui gingașă și lipsită de venin, mi-o recit într-una. Șoarecele de câmp, cârtița, întunecați copii pierduți în himera ierbii, șarpele orb, fiu al sticlei, greierul, imitator nătâng ca nimeni altul, lăcusta care își scutură cu zgomot și își numără rufele, fluturele care se preface că e beat și sâcâie florile … Citește mai mult