Jose Watanabe – Omul Adâncit în Pădure

Stă așezat pe un pin căzut.
Printre balansarea copacilor, observă oglindirea
sferei de aluminiu
care încununează turnul ascuțit al Pavilionului Canceroșilor. *
Simbol dificil
– sfera.
Omul coboară privirea. Împrejurimile sale sunt mai blânde:
petalele „Florilor de foc”** par să se crape în verdeața ierbii,
o insectă care nu s-ar vedea dacă nu ar fi atât de albastră,
își forează cuibul într-o zadă. La fel și, fluturii.
Nu-i nicio pasăre, ci doar iluzia unei posibile furtuni.
Este timpul instabil dintre anotimpuri.
Dar acum soarele curge pe razele ce se pierd în humus.
Un fascicul nu se pierde,
ci străpunge un mic ochi de ploaie.
Băltoaca străfulgeră, și următoarea rădăcină de pin se vaporizează.
De asemenea,
dispare complet și-un iepure alb care evadează din centrul
apei scânteietoare.
Așteptându-l și nemainevăzându-l, omul întreabă:
„Ce se întâmplă dacă lumina l-a dus pe altă planetă,
iar iepurele, deja un animal dintr-o altă substanță, aleargă fericit
fără să fi experimentat capcana, cuțitul, pușca, vulpea,
boala sau o altă cauză
a morții?”
(„O, Doamne, nu vreau să fug de moarte, ci de
cauzele sale teribile”)
Ea nu-i înțelegătoare cu cei din jurul său.
Vântul vremii instabile coboară violent.

Notă*
Pavilionul Canceroșilor – Romanul scris de Alexandr Soljeniţîn a apărut în Franţa, la editura Juillard, în 1968. În 1970, Academia Suedeză i-a acordat Premiul Nobel pentru literatură lui Soljeniţîn, datorită acestui roman, cu motivarea: „pentru forţa etică cu care a urmat tradiţiile esenţiale ale literaturii ruse. ”
„Florilor de Foc” – se referă la florile ciulinilor care, conform tradițiilor populare, vindecă tumorile. Sintagmă regăsită în roman.
José Watanabe Varas (Trujillo, 17 martie 1945 – Lima, 25 aprilie 2007), a fost un renumit poet din Peru.
Watanabe a avut o copilărie foarte săracă, părinții lui au lucrat ca țărani la o plantație de zahăr din nordul țării până când soarta le-a surâs: au câștigat la loteria din Lima și Callao și au călătorit la Trujillo, capitala provinciei. Apoi, José a migrat la Lima pentru a urma studii superioare, dar amintirea lui Laredo va rămâne mereu în memoria sa, motiv pentru care multe dintre poeziile sale sunt amplasate spațial acolo, un Laredo care astăzi există doar, cu cele patru străzi ale sale, în imaginarul creat de poetul.
Numit și poetul înțelept, Watanabe caută să transcendă în poezia sa. De la tatăl său, el nu numai că a învățat controlul manifestărilor emoționale, pe care el le numește reținere; dar și, mai ales, forma poetică a haiku-ului, cea mai reușită expresie a privirii estice a lumii care, de-a lungul căilor Budismului Zen și Taoismului, caută natura pură și reală care își radiază misterul în fiecare observație.
Hombre adentrado en el bosque
por Jose Watanabe.