metafore viata – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Șofer de-o Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îs la pas, pe strada cu sens unic,
Fără s-apăs adânc pedala,
Căci am un simțământ lăuntric;
Se circulă.. tot alandala!.
Încerc să țin doar inerția,
Să mă feresc de orice „stop”;
Să nu transform în noapte, ziua..
Să n-am finalul singur scop!.
Mi-am luat, pe parcurs, parteneri
Printre puținele escale,
Ce le înscriu trecute, ieri..
Le rup.. și da și nu petale.
Adaug ani câte puțin,
Șofez preventiv experiențe.
Ades nici nu mai intervin..
Nu fac deranj de existențe.
Bagajele, am făcut remorci,
Ce las garate la sfârșit;
Oricum nu poți să le întorci..
Căci strada duce-n infinit.
Încerc să îmi predau ștafeta;
Un mâine, eu nou, regăsit
Vechi.. să devin o amuletă..
„Pierdut șofer pe sens unic!!!”

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aiurea-i spus „și-a pierdut viața”,
Ca și cum iar s-ar regăsi
Sau, căutată iar ar fi,
Din nou, cum berea de la gheață.
Sau nu-i, că nu noi o avem,
Cum ea există și ne poartă
‘ntre două stații-n mers la toartă,
Luând iar pe alt’ la recviem!
Și-atunci e EA ce ne-aparține
Sau, noi îi suntem chiriași,
Fără contract de timp? Slujbași,
Neștiind când pleacă, nici când vine!
E un imens bazin de picuri
Topiți din norul unde nasc,
În efemer parcurs.. E-un teasc
De boabe-n vinul plin de licuri.
E apa-n ciclu, sau nisip
Grăunțe, fire sfărâmate,
Unite-n roci, de vânt purtate..
Suntem doar cărți de joc.. Cu chip!

Sesto Pals - În Ceasul Greu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În ceasul greu, doar lampa stă cu mine,
Îmi spune locul, gândul dus de vânt
Și cum răsar ca sute de suspine
Mici floricele-n iarbă, din pământ.
Și cum dispar, o mătură le paște
Și visul curge sângele în trup
Și moare iar, și iar renaște,
Și toate-n el se înnoadă și se rup.
Și firul meu îl văd în răsucire,
Sunt marionetă, văd că este tras
Și simt că merg, așa, în rătăcire,
Sau spânzurat de mine am rămas.
Mai trage-un pic și iar sunt în mișcare,
Mai râzi puțin, văd sfoara cum s-a tras,
O coborâre, încă o urcare,
Sunt scos din joc, e ultimul meu pas.

Subcarpaţi feat Roman - Unda Comună - Revelionul Ospătarilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu uita de unde vii și unde te duci, să știi!
Fii pe fază!
Lăutar de București e o metaforă
Nu-s lăutar, sunt MC, am microfon,
Te duc departe, bă.
Ăsta-i mediul în care ne manifestăm.
Spune-le cluburi, spune-le beaturi, pe scenă cântăm.
(Semihoinară) În noi trebuie să avem credință
Spunem viața-n cel mai frumos mod cu putință
Nu facem altceva decât să ducem la cap planul
Dacă nu ne crezi verifică-ne elanul
Ai încredere în noi, bro, e binecuvântare
Fiindcă văd amintiri frumoase în sertare
Chiar acum când vorbim unul scrie pe hârtie.
Înc-o amintire la cutie.
Probabil te-ai întrebat cum e viața-n locul meu
Cum e aici, pe scenă, dacă e ușor sau greu
Ce vede oare când închide ochii
Și dă-n continuare la microfon, probabil că-i beton.
Și nu-ți imagina numai miere și câmpii verzi
Pe unele le câștigi, pe altele le pierzi.
Și vede flash-uri, mă.
Și e tripat, mă.
Și e departe, mă.
Acum fă-te că e frumos.
Te văd în dilemă.
Fiecare gest, pare, e parte dintr-o schemă
Sau e natural? Sau e foame-n milioane?
În câteva luni sunt gata să sar pe oameni, mă?
Depinde de MC, lumea te aclamă
Cu jocul ăsta vezi thriller, comedii și dramă
E un fel de teatru, ne punem măștile.
În culise repetăm să iasă bine piesele.
Implicat în rol devin spectator
Mă observ atent prin ochii altui privitor.
Așa îmi place mie, așa mă identific
Sunt ceea ce interpretez și totul e magnific.
Noi trăim un act, cântăm pe-aceeași scenă
Facem loc sub reflectoare pentru altă genă.
Dincolo de cortină, îi regăsești
Oamenii care te plac pentru ceea ce ești.
Am muncit pentru alții în această-mpărăție
Dă-mi un rol de servitor să-l joc cu măiestrie
E un teatru gratuit, în final plătit
Acum muncesc pentru mine să mă bucur la sfârșit.
În fiecare dintre noi se află o scânteie
Și când aflăm de ea o folosim ca pe o cheie
Deschidem ușile, deschidem suflete
Comorile si mințile captive-n lacăte.
Eu îmi iubesc graiul, îmi iubesc poporul
Las prin mine să reprezinte microfonul
MC e omul care totul ce i-a dat Domnul în rime transformă.
Ascultă, soră. Ascultă, frățică.
Nu știu ce-i acum la modă în muzică.
Eu știu, însă, că fac ceea ce fac
Botezat de cineva hip-hop underground
Adevărat, secundele fug.
Dar precum Bean mă simt mereu la început.
Stând pe-o undă comună cu băieții
Pentru unii dând ceva ieșit din comun.
Ieșit din (sugrum Carpații) precum Metadon și alții
Îți distrug acele rădăcini
Care te țin luptând să fii auzit ca Charlie Chaplin.
Eu știu. Nu-i totul așa cum pare
Fiecare are o (?) personală
Oricum, sunt în stare să fac multe
Cum zic bătrânii: „Doamne-ajută! Amin.”

Marin Sorescu - Compunere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Viața începe cu târâtoarele –
Amoeba, melcii, păianjenii,
Apa cu fiecare val,
Drumurile flămânde de spații,
Rădăcinile când le e foame.
Până și mineralele
Se mănâncă între ele,
Diamantul are burta plină
De toate celelalte.
Tot ce vedem vertical:
Diferite forme
De dansuri nupțiale
Care ajung sublimul la plopi,
Grotescul la munți,
Curcubeul la șerpi.
Noaptea bate în lună
Toaca pentru înmulțire,
Până și semințele au călduri.
Cel mai desfrânat e copilul
Care își suge degetele.
Își este și fidel:
Știe să se descrie cu exactitate
De fiecare dată.
Peștii, păsările, animalele cu mari speranțe
(Printre care și omul)
Își depun ouăle direct în nisip,
În nisipul cald,
Pe care-l uită imediat după sărut.
După cum vedeți,
Totul este perfect,
Rotund ca o sferă
În interiorul căreia nu găsești
Nici un colț, nicio linie frântă
De care să te spânzuri.

Releveu - În Vizită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt venit în vizită aici, un oaspete umil
Ce vezi în orizont nu-s îngeri, alea sunt aripi de pterodactil
Aduc la mal de Dâmbovița povești de Nil
Ce vezi în josul paginii nu-s lacrimi, alea-s figuri de stil
Eu sunt venit în vizită, oferă-mi ceai de iasomie
Și toamne pline cu livezi, și primăveri cu astenie
Aici e cald în orice colț, aici cine a murit învie
Eu sunt venit în vizită, lasă-i pe toți să știe
Zâmbesc în fiecare dimineață, asta a rămas tot ce mai pot
Când te-ai îmbolnăvit de viață, moartea e singurul antidot
Mă întorc în umbra deasă ce strălucește peste tot
Pierdeam la jocuri de Tarot, când mă luptam cu Astaroth
Mă așteptam la fețe blânde, bune și ude ca Ororo
Acum număr secunde care trec printre chiștoace de Marlboro
Caut zâmbind inconștient, un happy end într-un film horror
N-ai cum să te mai temi de iad, când ai venit deja de acolo!
Stăm toți înghesuiți, suntem egali cu toții
Văd lumina de la capăt, numai că frige în fața porții
Vezi medici cu malpraxis gata să vindece toți morții
Stau toți hoții în fața porții spre a se mirui netoții
Eu sunt venit în vizită, îmi pare c-am întârziat la cină
Mă dor toate dorințele și ziua parcă nu se mai termină
Simt gheare reci pe spatele-mi fierbinte, nici asta nu mă alină
Că astea nu-s pisici de Whiskas, astea-s feline de mescalină
Aici rimele-s reale, au populat pustiul
Am ajuns devreme în veșnicia asta în care e greu sa definești târziul
Tu ține-mă de mână, când vine noaptea dimineața
Mă vei găsi în cărări de fum jucându-mă de-a moartea mea cu viața
Am fost venit în vizită aici, în loc de nimic divin
Aici greutățile mă înalță, nu mă lasă să mă înclin
Am treburi de terminat, mă întorc determinat să le termin
Las aici semeni ce-mi seamănă, care mă roagă sa revin!

Gheorghe Tomozei - Felurite Petreceri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am fost arbor,
n-am mai fost,
unei marmori
i-am fost rost;
am fost marea
și apoi nemișcarea
ștersei ploi.
Fost-am tineri
și bătrâni
cu, doar vineri
săptămâni.
Am fost el
și-am fost și tu,
un inel
ce se pierdu,
am fost ceară,
lighioană
și-apoi iară
lut de cană
Vei luci,
blând Viflaim
când va fi
să nu mai fim?

Paul Valery - Odă Secretă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Spectaculoasă încheiere
A dansului, şi-erou de-acum,
Uitând de luptă (ce plăcere!)
S-a-ntins, cu trup lucios ca spuma.
Nicicând o astfel de licoare
Cu mirodenie de vise
Pe-o frunte-n stele de sudoare
Triumful nu-şi sărbătorise!
Dar în amurg, atins de facle,
Acest trup mare fără poze,
Ce-l dovedise pe Heracle,
Nu e decât un stog de roze!
Sub zariştea incandescentă
Dormi dar, cum doarme-nvingătorul,
Căci Hidra, ţi-este inerentă,
Spre infinit luându-şi zborul….
O, care Taur, care Ursă
Şi care rod al voiniciei,
Când vremea-i lipsă de resursă,
Impune inima tăriei?
Suprem sfârşit, incandescenţă
În chip de monştri şi misteruri
Proclamă faptă în esenţă
Ce ţine, falnică, de Ceruri!

Recro - Chiochi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O floare din cimitir a intrat la mine-n casă
Și-a găsit în colț o vază și s-a așezat la masă
Nu m-a lăsat să zic nimic, nici nu m-am pregătit
Nici dacă știam că vine, nu se schimba nimic
Nu-s gazda care face curat când tu te apropii
N-o să pun alunele să aibă ce să roadă copii
În general nu deschid ușa, da’ și-a forțat o cale
De ce m-a ales pe mine, simte moarte aici oare?
Nu forțez vreo conversație, doar mă bucur de prezență
În sfârșit m-a găsit o ființă fără să-mi ceară adresa
Tre’ce o zi și-s fascinată, liniște ca niciodată
În sfârșit mă culc devreme, aud încet o șoaptă
Îmi zice ‘noapte bună’, înțeleg ‘vorbim noi mâine’
Da’ nu-ncep să-mi fac iar griji, știu c-are intenții bune
Mă trezește dimineața ‘haide fă-ți cafeaua
Și așează-te la masă, acum rupem perdeaua’
Execut, nu-mi stă în fire să fac ce-mi zice altu’
Dimpotrivă, fix opusu’ demonstrez că am un atu’
Să mă iau doar după mine, tot io mi-am distrus ficatu’
Da’ simt încredere, oare am luat-o iar cu capu’?
Peste noapte a-nflorit, ce intensă-i e culoarea
Și vocea i s-a schimbat, îmi dă și mie starea
De evoluție, de-mplinire, de ‘uite, ba, se poate’
A venit dintr-un loc putred și acum le-ntrece pe toate
Începe ‘bine te-am găsit, hai să-ți zic de unde vin’
Ciulesc urechile și mă apropii puțin
Vorbește prea-ncet, totuși mi-a captat atenția
Începe monologu’ ‘uite ce frumoasă-i bestia
În general omu’ mă place, mă miroase și apoi tace
Toți zâmbesc, unu’ n-aude că vor să rămână-n pace
Am simțit că aici stă omu’ care poate să m-asculte
Pentru asta am tot luptat, c-am de zis așa de multe
N-a fost unu’ să-mi dea apă, ce-am primit a fost doar ploaie
Am ieșit fix din ciment, m-am hrănit cu măruntaie
Am crescut așa frumos, n-au putut să nu mă observe
S-au dat interesați, n-au înțeles că nu-mi mai trebuie
Tu m-ai văzut, n-ai încercat să ai grijă de mine
Ai înțeles că mă descurc, m-ai respectat, reține
Nu te schimba vreodată, continuă tot așa
Ai răspunsu’ la-ntrebări chiar dacă ți se pare mintea grea
Io mi-am purtat mesaju’, acum mă-ntorc la tăcere
O să rămân cu tine și pe nimic și pe avere’
Am lăsat-o să se ofilească, s-a uscat e pe perete
Să-mi amintească n-am motiv să mor în spate cu regrete
N-a venit să-mi fie lector, totuși m-a lăsat cu o lecție
O bestie recunoaște și iubește o altă bestie

Recro - A Lu' Baron Cor'

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se oprește unu’, mă-ntreabă: ‘Cum fac și io s-ajung acolo?’
Scuip, nu știu, viața mea, te-ai aruncat în asta solo.
Crezi că-i așa ușor? Faci popas și apare-n cale
Vrăjitoarea cu răbdare, repede să te separe
De restu’ chinuiților, unu’ ca tine nu se zbate,
Îl salvează universu’, așa știe el din carte.
Renegata asta apare și la fel de ușor dispare
Și-i aici doar la nevoie, la căldura mare moare.
Scot bagheta din bocanc și zic ‘abralapalabra’
Și te mint că-n luna plină tre’ să te-nmoi în cadă.
Lu’ vecinu’ de la 3, situat cu geam spre nord,
că altfel vine Annabelle și-ți face la cravată nod.
Să nu uiți după-n oglindă de trei ori ‘o f*t pe mama’
Asta-i bonus de protecție, garantez, șterge bad karma.
Pentru chakre aliniate, trei sesiuni de meditație,
tu alegi de care, trenu’ n-are doar o stație.
Varianta pai’ și aberații cu băieții,
poate mate c-un profesor sătul să mai dea lecții.
Dacă te știi infertil, găsim și pentru asta soluție,
du-te f*te-te cu alta, a ta nu intră-n discuție.
Aritmii ce se repetă? Du-te repede, fă chetă,
niște speed rezolvă tot, natural ca o eprubetă.
Te-a lăsat nebuna-n pace? Ai și tu parte de odihnă?
Îți promit, face blesteme să rămâi cu p**a mică.
Ți-ia foc casa acum când pompierii-s în vacanță?
Ziceai c-ai ice la gât, folosește-l azi drept plasă,
d-aia de siguranță, da’ să nu fie prea densă,
tre’ să cazi prin găurele, că așa-i soarta, mereu tre’ să
respectăm voia lu’ destin, nu te abate de la drum,
să n-alegi pentru tine, iar o dau p-aia cu scrum.
S blocată-n 3 cuvinte, da’ poate unu’ le simte
și-nțelege că nu-i grav să n-ai prea multă minte.
Situația zice așa: io controlez și purgatoriu’,
ajungi la mine, nu mai pleci, bag și cadavre-n doliu.
Imaginează-ți, urci la unu’, te trezești la minus doi,
io am proiectat traseu’, îți amintești, erai broscoi.
M-am oprit, m-am murdărit să-ți pun lanț la bicicletă,
a doua zi preferi iar role, mă bucur, ești tot corectă.
Du-copilu’ acasă, nu-l lăsa pierdut pe străzi,
mai târziu afli că-i schemă să dea-n tine frații toți.
Nu fii prost cumva să ajuți, fii tu mereu inamicu’,
safety comes first, nu deschide primu’ plicu’.
Plec cu gându’ că omu-i făcut tot din sticlă,
viața-i cel mai mare rage room și tu mereu prima țintă.