O floare din cimitir a intrat la mine-n casă
Și-a găsit în colț o vază și s-a așezat la masă
Nu m-a lăsat să zic nimic, nici nu m-am pregătit
Nici dacă știam că vine, nu se schimba nimic
Nu-s gazda care face curat când tu te apropii
N-o să pun alunele să aibă ce să roadă copii
În general nu deschid ușa, da’ și-a forțat o cale
De ce m-a ales pe mine, simte moarte aici oare?
Nu forțez vreo conversație, doar mă bucur de prezență
În sfârșit m-a găsit o ființă fără să-mi ceară adresa
Tre’ce o zi și-s fascinată, liniște ca niciodată
În sfârșit mă culc devreme, aud încet o șoaptă
Îmi zice ‘noapte bună’, înțeleg ‘vorbim noi mâine’
Da’ nu-ncep să-mi fac iar griji, știu c-are intenții bune
Mă trezește dimineața ‘haide fă-ți cafeaua
Și așează-te la masă, acum rupem perdeaua’
Execut, nu-mi stă în fire să fac ce-mi zice altu’
Dimpotrivă, fix opusu’ demonstrez că am un atu’
Să mă iau doar după mine, tot io mi-am distrus ficatu’
Da’ simt încredere, oare am luat-o iar cu capu’?
Peste noapte a-nflorit, ce intensă-i e culoarea
Și vocea i s-a schimbat, îmi dă și mie starea
De evoluție, de-mplinire, de ‘uite, ba, se poate’
A venit dintr-un loc putred și acum le-ntrece pe toate
Începe ‘bine te-am găsit, hai să-ți zic de unde vin’
Ciulesc urechile și mă apropii puțin
Vorbește prea-ncet, totuși mi-a captat atenția
Începe monologu’ ‘uite ce frumoasă-i bestia
În general omu’ mă place, mă miroase și apoi tace
Toți zâmbesc, unu’ n-aude că vor să rămână-n pace
Am simțit că aici stă omu’ care poate să m-asculte
Pentru asta am tot luptat, c-am de zis așa de multe
N-a fost unu’ să-mi dea apă, ce-am primit a fost doar ploaie
Am ieșit fix din ciment, m-am hrănit cu măruntaie
Am crescut așa frumos, n-au putut să nu mă observe
S-au dat interesați, n-au înțeles că nu-mi mai trebuie
Tu m-ai văzut, n-ai încercat să ai grijă de mine
Ai înțeles că mă descurc, m-ai respectat, reține
Nu te schimba vreodată, continuă tot așa
Ai răspunsu’ la-ntrebări chiar dacă ți se pare mintea grea
Io mi-am purtat mesaju’, acum mă-ntorc la tăcere
O să rămân cu tine și pe nimic și pe avere’
Am lăsat-o să se ofilească, s-a uscat e pe perete
Să-mi amintească n-am motiv să mor în spate cu regrete
N-a venit să-mi fie lector, totuși m-a lăsat cu o lecție
O bestie recunoaște și iubește o altă bestie
Sensul versurilor
O metaforă despre acceptarea de sine și găsirea frumuseții în locuri neașteptate. O floare crescută în condiții dificile oferă o lecție despre reziliență și autenticitate, încurajând ascultătorul să-și accepte propria natură, chiar și cu imperfecțiunile ei.