Aiurea-i spus „și-a pierdut viața”,
Ca și cum iar s-ar regăsi
Sau, căutată iar ar fi,
Din nou, cum berea de la gheață.
Sau nu-i, că nu noi o avem,
Cum ea există și ne poartă
‘ntre două stații-n mers la toartă,
Luând iar pe alt’ la recviem!
Și-atunci e EA ce ne-aparține
Sau, noi îi suntem chiriași,
Fără contract de timp? Slujbași,
Neștiind când pleacă, nici când vine!
E un imens bazin de picuri
Topiți din norul unde nasc,
În efemer parcurs.. E-un teasc
De boabe-n vinul plin de licuri.
E apa-n ciclu, sau nisip
Grăunțe, fire sfărâmate,
Unite-n roci, de vânt purtate..
Suntem doar cărți de joc.. Cu chip!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții și a rolului omului în existență. Viața este văzută ca un ciclu continuu, un flux constant, iar oamenii sunt doar o parte a acestui proces, neștiind când începe sau se termină.