Melancolic, contemplativ

Ruben Dario – Seara la Tropic

de

Seara-i tristă, cenușie,Marea-mbracă gros lințoliu,pe când cerul se sfâșie-nvăl de doliu.Plâns amar ce se frământăîn abis, prelung, se frânge.Apa-n timp ce vântul cântă,plânge.Laudă viori de brumăraza soarelui ce piere.Psalmodiază alba spumă:miserere.Armonii irump spre stele;briza va purta-n catargcântece triste, greledin larg.Din a zării goarnă arsăcurge-o simfonie rară,parcă muntele-și revarsăvocea clară.Ca un geamăt invizibil…ca un răget aspru, … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Desen de Iarnă

de

De două zile ninge cu stele mari pe Olt.Colinele visează suav sub cerga moaleȘi parcă sunt mai tânăr, mai pur, mai dezinvoltCum rătăcesc cu ochii prin sunete ovale.Pădurile solemne privesc tăcut spre cerCu crengile-ncărcate de liniști și lumină;Sălbăticiuni ciudate răsar din râpi și pierCând vulturii văzduhul cu aripa-l înclină.La cotul unde-arinii se dau uimiți în … Citește mai mult

Radu Gyr – Rondelul Unei Ramuri de Cais

de

Ești ramura mea de cais,la geam luminându-mi întruna.Ești creanga ce-o leagănă lunași-adânc mi-o cutremură-n vis.Mi-ești azima, vinul și strunacu taină de cântec nescris.Ești ramura mea de cais,la geam luminându-mi întruna.Și dacă mă frânge furtunași cad ca un vultur ucis,cu sânge mânjind mătrăguna,la geam luminându-mi întruna,ești ramura mea de cais.

Afanasii Fet – Către Ciocârlie

de

Către ciocârlie.Ziua ori că seara,În zarea devreme –Numai că nevăzutăCântă de asupra mea.Îndelung mă voi pierde-n ascultareaSunetului din înălțime,De parcă acest cântecelMi-l cânți nu tu. Către ciocârlie.Zori că-s, ziuă multă,Ori că e apus,Cântă nevăzutăDe mine mai sus.Ca într-o uitareTe voi ascultaParcă-acea cântareNu este a ta.

Rainer Maria Rilke – Livezi Lii

de

Este peisajul îndepărtat, un clopot,e seara eliberatoare atât de pură;ea pregătește-n noi lent, fără clocoto nouă, o mai tandră figură.Așa trăim și nu ne liniștim niciodatăîntre un arc îndepărtat și pătrunzătoarea-i săgeată:într-o lume de îngeri, prea vagă pentru a-i prinde esențași-o lume prea concretă care-i împiedică celeilalte prezența.

Gabriela Melinescu – Aceasta Este Ora de Spital

de

Aceasta este ora de spitalîn care se salvează lumea doar prin frumusețe.Se aduc statui cu forme străluciteși se așază de văzut prin piețe.Sunt fericită în această clipăpentru că timpul se sfârșește mâine.E o căldură liniștită. Parcă suflăîn pielea mea un fantomatic câine.Și o lumină din instinct electricmă sfâșie. Parc-am ieșit demultcu sălile de întunericși dispariția … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 59 [Sonnet LIX]

de

Nimic nu-i nou, ci totul s-a păstratDin vremuri vechi, și, vai, cum ne-nșelămCând credem că cu trudă am creat,Căci tot ce facem e să imităm.O, dacă-n cronici aș putea priviVreo cinci sute de ani, măcar atât,Poate că-n ele tu te vei iviAtunci când mintea-n scris a coborât!Să văd ce-ar zice lumea ce-a apusDe chipul tău … Citește mai mult

Georg Trakl – Copilărie

de

Plin de fructe, socul; liniștită locuia copilăriaÎn peșteri albastre. Pe-a trecutului cărare,Unde-acum iarba maronie-n goană trece,Stă pe gânduri liniștita ramură; foșnitul frunzișuluiLa fel, când apa albastră răsună în stânci.Blândă tânguirea mierlei. Un ciobanUrmează mut soarele ce se rostogolește de pe tomnatice dealuri.Doar o albastră clipă mi-e sufletul acum.La marginea pădurii se-arată un animal timid și … Citește mai mult