Pastel malorchin.
Coclite stânci cu verde și lut din loc în loc,
cu, zdrențuit în table de roți eoliene,
un vânt care presară o pulbere de lene
pe pajiștile roșii și galbene de foc.
Din larg ne vin de alge și scoici mirosuri tari,
femeile se-alintă pe sâni meduze goale,
dorm diavolii la umbră, nevolnici să se scoale,
amestecând sangria cu soarele, pescarii.
Vezi tremuratul aer cum urcă-n rotocoale,
Mediterana spume își sparge-n prova yolii,
să-și facă din dantele reci horbote la poale.
Sfânt- Duhul ne respinge iubirile și solii,
pirați, fantome albe, nici săbii nici pistoale
având, fixează clipa, junghind-o cu magnolii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică din Mallorca, surprinsă într-un pastel de culori și senzații. Versurile evocă o atmosferă de liniște și contemplare, dar și o melancolie subtilă, sugerând efemeritatea momentului și refuzul schimbării.