Versuri corectate și adnotate
Este peisajul îndepărtat, un clopot,e seara eliberatoare atât de pură;ea pregătește-n noi lent, fără clocoto nouă, o mai tandră figură.Așa trăim și nu ne liniștim niciodatăîntre un arc îndepărtat și pătrunzătoarea-i săgeată:într-o lume de îngeri, prea vagă pentru a-i prinde esențași-o lume prea concretă care-i împiedică celeilalte prezența.
Îl confundați cu Moartea,Deși El e și domnul Morții,Sunteți în preajmă doar,Certându-vă cu Moartea.Spunând: trăiască Viața,Vă curăță domnul Morții,Așa, se va bucura Domnul,Spunând: trăiască Viața.
Aceasta este ora de spitalîn care se salvează lumea doar prin frumusețe.Se aduc statui cu forme străluciteși se așază de văzut prin piețe.Sunt fericită în această clipăpentru că timpul se sfârșește mâine.E o căldură liniștită. Parcă suflăîn pielea mea un fantomatic câine.Și o lumină din instinct electricmă sfâșie. Parc-am ieșit demultcu sălile de întunericși dispariția … Citește mai mult
Nimic nu-i nou, ci totul s-a păstratDin vremuri vechi, și, vai, cum ne-nșelămCând credem că cu trudă am creat,Căci tot ce facem e să imităm.O, dacă-n cronici aș putea priviVreo cinci sute de ani, măcar atât,Poate că-n ele tu te vei iviAtunci când mintea-n scris a coborât!Să văd ce-ar zice lumea ce-a apusDe chipul tău … Citește mai mult
Plin de fructe, socul; liniștită locuia copilăriaÎn peșteri albastre. Pe-a trecutului cărare,Unde-acum iarba maronie-n goană trece,Stă pe gânduri liniștita ramură; foșnitul frunzișuluiLa fel, când apa albastră răsună în stânci.Blândă tânguirea mierlei. Un ciobanUrmează mut soarele ce se rostogolește de pe tomnatice dealuri.Doar o albastră clipă mi-e sufletul acum.La marginea pădurii se-arată un animal timid și … Citește mai mult
Nu vă mirați. Poeții, toți poeții suntun singur, neîmpărțit, neîntrerupt popor.Vorbind, sunt muți. Prin evii ce se nasc și mor, cântând,ei mai slujesc un grai pierdutde mult. Adânc, prin semințiile ce-apar și-apun,pe drumul inimii mereu ei vin și trec. Prin sunet și cuvânts-ar despărți, se-ntrec.Își sunt asemenea prin ceea ce nu spun.Ei tac ca rouă. … Citește mai mult
Pribegie prin vara amurgităDe-a lungul snopilor de grâu îngălbeniți. Sub bolți văruiteUnde rândunica intra și ieșea în zbor, am băut un vin înfocat.Frumoasă-i melancolia și râsul de purpură.Seara și miresmele întunecate ale ierbiiNe răcoresc cu fiori frunțile fierbinți.Ape de argint curg peste treptele codrului,Noapte și fără de grai o viață uitată.Prietenie; poteci înfrunzite spre sat.
Vino să vezi! În târzia bogată căldură-nchisîntre ziduri cine-ar mai sta? Precum a mai fost,până-n cealaltă zareîncă o dată tărâmul să crească ar vrea. Și-n unghi săgetatpământul își trimitecocorii spre cercul cel mare. Lumina ce largă e!Albastrul ce crud! Unei noi creșteri, văratice-n toamnă,se parec-am fi hărăziți și aleși. Și-o clipă ne e-ngăduitbănuituluiSudsă-i trimitem un … Citește mai mult
Pastel malorchin.Coclite stânci cu verde și lut din loc în loc,cu, zdrențuit în table de roți eoliene,un vânt care presară o pulbere de lenepe pajiștile roșii și galbene de foc.Din larg ne vin de alge și scoici mirosuri tari,femeile se-alintă pe sâni meduze goale,dorm diavolii la umbră, nevolnici să se scoale,amestecând sangria cu soarele, pescarii.Vezi … Citește mai mult
Suntem într-un felvânătorii „păsării care nu există” –pasărea pe care poți s-o imaginezi cum vreis-o colorezi în toate culorile ceruluicu aripi imense, minuscule, suprapuse,poți mai ales să-i ascuți cântecul,altul, după fiecare ceas al luminii,după foșnirea pădurii și spaimele frunzelor.Pasărea poetuluilăsată prin testamentunor pierde vară și toamnăca noi.