Suntem într-un fel
vânătorii „păsării care nu există” –
pasărea pe care poți s-o imaginezi cum vrei
s-o colorezi în toate culorile cerului
cu aripi imense, minuscule, suprapuse,
poți mai ales să-i ascuți cântecul,
altul, după fiecare ceas al luminii,
după foșnirea pădurii și spaimele frunzelor.
Pasărea poetului
lăsată prin testament
unor pierde vară și toamnă
ca noi.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a căuta inspirația poetică, metaforizată printr-o "pasăre care nu există". Această pasăre, simbol al imaginației, este lăsată moștenire unor oameni simpli, sugerând că poezia și creativitatea sunt accesibile tuturor. Cântecul subliniază importanța de a găsi frumusețe și inspirație în lumea din jur.