Versuri corectate și adnotate
O minge într-un univers în elan cu cusături de țăritocite de prea mult timp petrecut deja și cu sfârșit în mărisau oceane profunde lăsate de degetele transpirateale giganților atleți ai jocului de polo cu miza… a universului eternitate.Un bulgăre de zăpadă din multimilenara nea,cea a norilor ce se scurg în șuvoaie la văz de cuptor … Citește mai mult
Avem proprietatea a ceea ce suntemŞi nimeni nu poate decide s-o pierzi;Cum pomii ştiu ei, după ierni că sunt verziŞi dragostea cum că doar noi o inducem.Existăm prin credinţa de propria grijă,Luptăm peste-poate doar să existăm.Ne-avem un integru, corp-suflet purtăm..Pe cer suntem noi doar, suprema deviză!.Decizia veşnic pe treptele fiinţeiNoi singuri putem s-o schimbăm cum … Citește mai mult
De la alții dobândești cunoștințe și parale,Înțelepciunea e rodul eforturilor tale.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
Gândul 5.De aceea, pentru mine muntele – munte se zice.De aceea, pentru mine iarba – iarbă se spuneDe aceea, pentru mine izvorul izvorășteDe aceea, pentru mine viața se trăiește.
În fața fundației goalesă aștepți cu ochii închișipână când casa cea vechesă se înalțe iar primitoare.Să privești ceasul opritatât de multpână când secundarulse mișcă din nou.Să mă gândesc la tinepână când iubireapentru tinepoate fi iar fericită.Atuncitrezirea din morțidevinefoarte simplă
De te uiți cu grijă în natură,Unu-n toate ne-ncetat te fură;Înlăuntru și-n afară,Unul pe-altul se-nfășoară.Astfel ai să prinzi îndatăSacra taină revelată.Aparentu-adevăratSă te bucure, joc simplu:Unul în ființe-nvederatTotdeauna e multiplu.
Începe oare început, sau totu-i doar perpetuu ciclu;cum mobila, din lemnul de copac, nu-i din semințenăscute-n luminișuri dintr-un putregai de foste ființeși, Dumnezeu, ce-n joacă ne-a făcut, o să mai facă.. e arbitru?!?și cel ce-ncearc-avid să strângă, fals să se delimiteze,nu-i oare om ce-ncearcă, el, să devină un popordintr-un amestec de-alte și-alte nații, un migrator..că … Citește mai mult
Mi-am creat cortexul în timpi,‘n volete adânci de canion,C-exprim pe foaie c-un creion,Să am răspunsul-n vârf de ghimpi.Din exercițiu-n cult de carteSunt un traseu d-hipotalamus..Sunt un discipol de Erasmus;Am zbor „feed back” și cuget parte.Sunt mulți ca mine, meteoriÎn percepte date-n custodie,Cu har de-a ști ce-i bun să fie..Dar n-avem toți nimburi de sori.Oare suntem … Citește mai mult
Enigmatica față brunăA pământului.El vorbeșteLimba eternei amiezePe degete ale miezului nopții.Încolțește printre iernaticele proviziiAle aducerilor-amintePrintre spectaculoase mijiri de ziuă.Și asta numai deoareceAdăpostește în inimăUn soare dormind.
Pot să fiu singură.Știu să fiu singură.E un acord tacitîntre creioanele meleși copacii de-afară,între ploaie,și părul meu străveziu.Fierbe ceaiul,zona mea de aur,chihlimbarul meu pur și fierbinte.Pot să fiu singură.Știu să fiu singură.Scriu la lumina ceaiului.