Versuri corectate și adnotate
Așa cum scazi, la fel o să și creștiÎntr-un copil, apoi tu vei slăbiȘi-acel urmaș pe care-l zămisleștiÎți aparține când bătrân vei fi.Aceasta-i știința, frumusețe, rost,În lipsa lor, doar frig și jale grea,De-n lume toți ca tine ar fi fost,În șaizeci de ani ar dispărea.Să piară cei ce nu sunt de păstratDacă sunt crânceni, duri … Citește mai mult
De vrei să-ţi deie poame, să-l cultivi;Dă-i azotaţi pământului şi fosfor.Seraiul nu-i apururi lângă Bosfor;În ţărna seacă nu-nfloresc olivi.Pământul sec – ca ftizicul de sânge –Apropie-l de tine – ca pe-un om,Şi dă-i fluidul sevei policromSă circule prin vinele-i natânge.Iar când bătut de arşiţă, va germeDin solul greu şi amplu fecundat,Un trunchi zglobiu de plantă … Citește mai mult
Curg balele zeilor peste urbe. Nou-născuţii privesc depărtările vuind de credinţă. Până la capăt vor merge acei care vor ţine deschis ochiul speranţei.În acest ceas al zilei sângele nu mai are culoare.Virtutea este mestecată de inimi. Nici o scârnăvie mondenă nu-ţi mai măsoară adâncimea sufletului.În acest ceas al cărui nume nu-l ştim,o limpede melodie brăzdează … Citește mai mult
O piatră e un zeu careSe mișcă atât de încetÎncât ochiul meu repede muritorNu-i în stareSă-i recunoască mișcarea,Așa cum nu poți să-i ceriUnui val,Unui norSă înțeleagă ce-i marea.Când totul se năruieȘi-apoi se dizolvăÎntr-un toxic amestecDe ieri și de mâine,O piatră e sâmburele lumiiViu încă,Sensul chircit ce rămâne,Omphalos și mugur din care întregUniversul ucisVa mai crește … Citește mai mult
Trece spre cărți și priveștecu gravitate trandafirul.Profilul încă aspru, integruse luminează puțin de cer.Petalele bat spre alb în afară,spre roșu în interior.Structura e numai cercuri spre punctulcentral, orb, al vieții.Văzut din fereastră pare străinde soare, de foșnetul din solstițiu.Tăcut, cum și-ar duce în mână urnaasfințit printre clădiri.Și nu contemplă, gândeștemiracolul, forma care-l devoră.Adânc, ca spre … Citește mai mult
Într-o zi de vară, lină, călduroasă,Răspândind în vale umbră răcoroasă,Frunzele pe arbor vesel dănţuiauŞi cu zefiraşii astfel se şopteau: Dulce e viaţa frunzelor, când ele,De rouă lucinde, mândre, tinerele,Lumea înverzescŞi o răcoresc.Călătorul pacinic, obosit de cale,Oricând se arată în a noastră vale,Sub arbor el stăRepaos de-şi dă.Mândre fetişoare locul vin să prindă,Vrând la umbra noastră … Citește mai mult
Zici masă?Înainte să aprob cuvântul,aș vrea să știu ce-nseamnă lemnul său de acaju;înainte de acaju,priveliștea sa;înaintea priveliștei,cei doi ochi ce-o pândesc;înaintea ochilor,ceea ce le îngăduiesă fie ochi.Zici masă?Spulber-o, pentru că-n lipsa eiaș vrea să faco masă-adevărată;la început era mătasă,broscuță, cuvânt,sau muzică foarte dulce.Ca să înțelegi, eu trăiesc ca masa,eu sunt masa.O, robia obiectuluireînviată în om!
Omule tânăr cât ești,Vasile Coca.Rit. 1.Omule, tânăr cât ești, măi,Nu știi să te prețuiești, măi,Umblu-ntr-una după bani,Parcă-ai trăi mii de ani,La-la-lai-la, la-la-lai-la, viață.Rit. 2.Până ești tânăr de ani, măi,Dai sănătatea pe bani, măi,Dar pe când ajungi bătrân,Ai cumpăra, dar n-ai cum,La-la-lai-la, ..Rit. 3.Din bătrâni e-o vorbă mare,Banii n-au nicio valoare.Poți să ai un car de … Citește mai mult
Vino, mi-a spus sufletul,Astfel de versete pentru corpul meu să ne scriem (Căci suntem Unul),Astfel ar trebui să mă întorc în mod invizibil după moarte,Sau, lung, lung, prin urmare, în alte sfere,Acolo, la un grup de prieteni, cântările reiau,(Tallying solul Pământului, copaci, vânturi, valuri tumultuoase, )Pot să continui vreodată cu zâmbetul plăcutÎn vecii vecilor, în … Citește mai mult
Ceea ce ştiu, nu iau din nicio stea,Deşi Astronomie înţeleg,Dar nu vestesc noroc, nici vreo belea,Sau foamete ori boli un an întreg;Şi nu pot spune soarta-n amănunt,Dacă e vânt sau tună sau vin ploi,Ori să prezic la regi, ca să-i încânt,Privind spre cerul nopţii cel vioi;Ci eu cunosc ce-n ochii tăi zăresc,Iar de la stele … Citește mai mult