Atât e numai mâna, de apucat și dus?
Nu. Ea-ntărește graiul și spune ce-ai fi spus,
Mai limpede, și vorbe de nu ți-au mai rămas
Ori n-ai, grăiește mâna cuvântul fără glas.
Că gestul, în tăcere, acoperă și are
Aceleași înțelesuri la sute de popoare.
S-ar fi ales de tine ceva, Adame, ciung?
Ai fi putut răzbate un drum atât de lung,
Dacă-ți lipsea, din toate, un simț, neprihănitul
Cercetător ușure și ager, pipăitul?
Sensul versurilor
Piesa explorează importanța mâinii și a simțului tactil în comunicare și în percepția lumii. Sugerează că gesturile pot transcende barierele lingvistice și că pierderea unui simț esențial ar diminua capacitatea de a experimenta viața pe deplin.
