Cuvinte stricate.
Toate
Cuvintele mele sunt întortochete
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat
Au vrut să alerge și să joace,
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și-s
Bolnave de râs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
fâstâcite și neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale,
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!
Sensul versurilor
Poezia descrie degradarea și pierderea sensului cuvintelor, personificate ca fiind bețe și incapabile să-și îndeplinească scopul. Poetul cere să nu mai fie atinse sau folosite cuvintele, ci chiar hulite.