Doar goliciunii-asemenea,
A trupului tău zvelt,
Între lumini și aer
Ești simplu element.
Ești. Și atât de goală,
De simplă, fără pată,
Că lumea redevine
Poveste întrupată.
Blând, formă lângă formă,
Obiecte-n jur învie
În orice zi. Și sunt
Miracol, nu magie.
Integre fericiri,
Cu soarele unite,
Prin geamuri evidența
Întruna le trimite.
Cu-ntreaga strălucire
De certă stea-n eteruri.
Privește-această oră
Umblând pe-aceste ceruri.
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea simplă și naturală, asemănând-o cu goliciunea și puritatea. Descrie o stare de armonie și miracol în viața de zi cu zi, unde fericirea este integrată și conectată cu natura și lumina.