Lumina e aici, mă-ngână-un cântec
Și-ntrezăresc prin pâcla cenușie
Înmugurirea zilei. Bucurie-a
Luminii care sparge-al nopții pântec.
Lumină, o, lumină, puls năvalnic!
Neliniștea începe să dispară
Cu restul de-ntuneric, grea povară
Nocturnă, dușman aprig, țipăt jalnic.
Chiar fără soarele ce-abia-l presimt
Sub capul meu – în ziua nencepută –
Pufoasa pernă somnu-mi subminează.
Însingurarea, iată, n-o mai simt.
Mă mântuie o lume renăscută.
Creează tot a aurorei rază.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Poezia descrie sentimentul de renaștere și speranță care apare odată cu venirea luminii. Depășirea întunericului și a singurătății este posibilă prin credința într-o lume nouă, creată de lumina zorilor.