Nu mai visează nimeni,
Și nu-i cum fuse nici
Odaia. Ci-adevărul
– Ai grijă! – e aici.
În noi pe totdeauna,
O clipă-n care cerul
Este perfect, ne cere
Asemeni adevărul.
Îl vreau chiar eu, eu însumi?
Nu, viața mea. O, câte
Impulsuri ce-mi duc soarta
Te-ajung înnebunite!.
Mi-e dor să știu sub buze
Că buza ta rămâne,
În împlinirea de-astăzi,
În necesarul mâine.
Abia schițat, un mâine
Al nostru, nezărit:
Mister ca-ntr-un tezaur
Păstrat și încălzit.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de nostalgie și dorință pentru o iubire eternă. Vorbește despre importanța prezentului și speranța într-un viitor incert, dar prețios.