Tulpini. Solitudini
gingașe. Balcoane
în zbor? – Munți
văzduhuri, păsări, păduri.
Atâta, atâta spațiu,
încinge cu prezentul
mișcătoarei planete
îndărătnicele-mbrățișări.
Plăceri, mulțimi, plăceri,
mulțimi, plenitudine,
mirată lumină
și roșeți absorbite!
Și ziua? – Un șes
de cristal. Ședere
adâncă și mută.
Balcoane în alb.
Doar tu, iubire, tu însăți
mormânt. Nimic, nimeni,
mormânt. Nimic, nimeni,
totuși.. Tu cu mine?.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Poezia explorează complexitatea iubirii, juxtapusă cu imagini ale naturii și ale efemerității. Sentimente de singurătate și contemplare se împletesc cu ideea de iubire ca mormânt, sugerând o dualitate între viață și moarte, prezență și absență.