Francesco Petrarca – Sonetul XLI [Il Canzoniere]

Gura, lacrimile şi suspinele îl trădează, şi numai chipul îi exprimă sentimentele.De ce, când te-am păzit atât de bineca să nu minţi, şi toţi te admirară,tu, gură, mi-ai adus numai ocară;ingrată eşti, nu ţi-a păsat de mine:.căci când nevoie mare-aveam de tinede-a cere milă, buzele-ngheţară,şi ai vorbit numai aşa, într-o doară,ca cel pe care-n gheare … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul C [Il Canzoniere]

Alungat pe un drum al disperării se agață de chipul Laurei.Când calea către Milă mi-e blocatăsunt alungat pe-un drum de disperarede ochii-n care habar n-am cum oareera tot ce-mi doream eu ca răsplată.Doar cu suspin mi-e inima îmbuibatăşi sunt născut să plâng, aşa se pare:şi totuşi plânsul în această staremai dulce-i decât crede lumea toată.Şi … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XVII [Il Canzoniere]

Nu suportă vederea Laurei, dar totuși o caută.Sunt animale-n lume ce-au putereca să privească-n soare când lucește;dar pe-altele lumina le orbeșteși ies doar seara când aceasta piere.iar altele au nebuneasca vreresă intre în văpaia ce vrăjește,și astfel mor, căci focul dogorește;la fel și eu, mă ard și simt durere.Nu pot răbda lumina ce seducepe care-această … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul VII [Il Canzoniere]

Îndeamnă un amic să iubească filozofia şi literatura.Gât, somn şi pat de puf ce te îmbieau alungat din lume-orice virtuteşi de la drumul drept, pe neştiute,ne-am abătut şi mergem în pustie;şi-aşa s-a stins lumina din tăriece ne-a vegheat în vremuri dispărute,iar cel ce vrea din Helicon, din munte,izvor să nască, e-o minune vie.Ce dor de … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXXII [Il Canzoniere]

Roagă un prieten să-i împrumute scrierile Sfântului Augustin pentru o lucrare pe care o pregătește.De-Amor sau Moartea nu mă deranjeazăcât țes la noua pânză cu migală,și dacă nu mă-ncurc cumva-n urzealăcând două adevăruri se grupează,poate că dublu munca mea creează,în stil modern bazat pe vechea școală,ceva ce spun, deși mă tem, cu fală,că chiar și … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXIII [Il Canzoniere]

Poem dedicat italienilor care au participat la cruciada Papei Giovanni al XXII-lea.Cel ce-a urmat lui Carol, zis cel Mare,având pe cap coroana lui greoaie,s-a înarmat ca-n Babilon să taieacele coarne scoase cu-ngâmfare;şi-al lui Hristos vicar, cu nerăbdare,purtând mantaua, duce-a lui convoaiecătre Bologna, gata de bătaie,şi-apoi la Roma cea impunătoare.Şi-al vostru miel lipsit de aroganţăpe lupii … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XII [Il Canzoniere]

E bucuros că iubirea pentru Laura îl înalță spre binele suprem.Când printre alte doamne câteodatăîi văd pe chip Iubirea virtuoasă,cum nu găsesc niciuna mai frumoasă,simt că mă-ndrăgostesc de ea pe dată.Eu slăvesc locul, ora minunată,când sus privirea îmi era atrasă,şi inimii îi zic: Fii bucuroasăcă-n felu-acesta fosta-ai onorată.Căci de la ea ai gândul de iubirece … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul I [Il Canzoniere]

Cere iertare oamenilor pentru slăbiciunea sa şi le spune cât de mult se ruşinează.Voi ce-auziţi în rime-mprăştiatecum inima-mi hrăneam cu suspinarecând eram tânăr, veşnic în eroare,nu cum mi-e felul astăzi, din păcate,căci plâng acum şi mă frământ de moartesperând în van, căci chinul milă n-are,spuneţi-mi cum să-mi vină alinarede la cei buni, şi grijă să … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXIV [Il Canzoniere]

Atunci când Laura va muri, sufletul ei va sta mai sus decât slava cerului.Acest suflet frumos ce se despartechiar azi de trup, râvnind viaţa cealaltă,de va primi acolo bună plată,în cer de fericire are parte.Dacă va sta ceva mai jos de Marte,lumina de la soare scade-ndată,căci s-o admire e înconjuratăde duhuri mii venite de departe.Dacă … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XIII [Il Canzoniere]

Eu pas cu pas mă-ntorc pe-a mea cărarecu trupul obosit de-aşa durere,şi-n firea ta găsesc o mângâiereca să mă pierd oftând în larga zare.Dar cugetând la ce renunţ, îmi parecă drumu-i lung, iar viaţa iute piere,şi mă opresc uimit, fără putere,cu ochii-n jos, vărsând lacrimi amare.Şi-n plânsul meu un dubiu mă cuprinde:cum pot aceste membre … Citește mai mult