Francesco Petrarca – Cantul I [Il Canzoniere]

Se lamentează că de când Laura și-a dat seama că o iubește a devenit mai distantă.Nici când e soare, nici când umbra vinetu vălul nu-l dai jos, o, doamnă,căci ai aflat dorința ce mă-ndeamnăși nu mai lasă alte pofte-n mine.Pe când gândirea mea era păzită,ce minții îi provoacă răni mortale,văzut-am fața ta de milă plină;dar … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XLV [Il Canzoniere]

Îi dăruiește trei lucruri unui amic.Să pui obrazul plâns ce obosește,pe primul dar, drag domn, ce-i de la mine,și de acum să te păzești mai binede-Amor cel crud, ce chipul ni-l albește.Cu-al doilea și brațul stâng păzeștecalea pe unde el pătrunde-n tine,că-i vară sau e iarnă cont nu ține –căci drumu-i lung, iar timpul se … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XL [Il Canzoniere]

Încearcă să își explice de ce iubirea lui arzătoare rămâne incapabilă de a-și atinge scopul.Dacă nicicând un foc de foc nu moare,și-atunci când plouă râul nu descrește,ci ce-i la fel se sprijină, firește,și-opușii uneori se-aprind mai tare.Amor, ce-a noastră minte-o lași să zboare,și știi că orice duh în doi trăiește,de ce impui o lege ce … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XLIII [Il Canzoniere]

Iubirea îl umple de speranță, însă Laura nu are milă de el.Dacă dorința oarbă ce distrugeinima-n mine nu mă amăgește,va veni ora, fiindcă timpul fuge,când ea de mine se milostivește.Ce umbră rea semințele-ar constrângesă nu-și dea rodul care ne hrănește?ce oaie-n staul behăie și fuge?ce stă-ntre spic și mâna ce cosește?Habar nu am; și totuși … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul IX [Il Canzoniere]

Așa cum soarele îmbracă pământul în culori noi, la fel și Laura îi umple spiritul cu noi gânduri și sentimente; însă el consideră că acest lucru nu-i aduce niciun beneficiu.Când astrul ce ore știe să măsoarespre Taur drumul iarăși îl străbate,din coarnele atât de-nfocatevirtuți se scurg și lumii-i dau culoare;și nu doar unde vezi până-n … Citește mai mult