Francesco Petrarca – Sonetul XXV [Il Canzoniere]

Doar în moarte îşi poate găsi pacea sau poate fi deziluzionat de cea pe care o iubeşte.
Cu cât mă duc spre clipele funeste
când jalea omenească e curmată,
cu-atât mai scurt e timpul dintr-o dată,
nu-i pasă de speranţe sau proteste.
Şi-n gând îmi spun: „Curând, fără de veste,
amorul tace, căci ţărâna toată
mă va-nveli ca neaua afânată
şi chinu-i gata; pace-n juru-mi este:.
căci ia cu el speranţa ce vibrează,
cea care m-a înşelat o vreme lungă,
şi râs şi plâns şi teamă şi mânie:.
şi voi privi cum alţii vor s-ajungă
la lucruri vane, cum înaintează,
şi-apoi suspină c-o durere vie.

Sensul versurilor

Sonetul exprimă dorința de a găsi pacea în moarte, ca eliberare de suferința și deziluziile provocate de iubire și de speranțele înșelătoare. Vorbitorul anticipează sfârșitul chinurilor și contemplă inutilitatea eforturilor umane.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu