Francesco Petrarca – Sonetul XIV [Il Canzoniere]

Caută peste tot pe cineva care să semene cu Laura.
Bătrânul cu păr alb se dezlipeşte
de locul lui natal într-o clipită,
de toţi ai lui, familia uimită
care pe tatăl drag nu-l mai zăreşte;
şi-apoi cu trupul greu călătoreşte
pe-anevoiosul drum dat de ursită,
cu o voinţă mare, neclintită,
zdrobit de ani, simţind că oboseşte;
şi vine-n Roma, că-i mânat de-o toană
de a-l vedea la chip pe-Acela care
se află-n ceruri, fără îndoială
;
la fel şi eu, în altele văd, doamnă,
când uneori te caut cu vigoare,
fiinţa ta şi forma ta reală.

Sensul versurilor

Sonetul exprimă o căutare obsesivă a unei persoane iubite, comparată cu pelerinajul unui bătrân spre Roma. Poetul vede în alte persoane doar o reflectare palidă a ființei iubite, subliniind dorul profund și imposibilitatea de a o regăsi.

Lasă un comentariu