Așa cum soarele îmbracă pământul în culori noi, la fel și Laura îi umple spiritul cu noi gânduri și sentimente; însă el consideră că acest lucru nu-i aduce niciun beneficiu.
Când astrul ce ore știe să măsoare
spre Taur drumul iarăși îl străbate,
din coarnele atât de-nfocate
virtuți se scurg și lumii-i dau culoare;
și nu doar unde vezi până-n zare
că țărmuri și coline-s înflorate,
ci și-n pământ umori sunt fecundate
unde mereu e beznă și răcoare,
iar roade de tot felul se adună:
la fel și ea, printre femei un soare,
ce-n mine raza ochilor coboară,
naște-un cuvânt, un gând, o faptă bună;
dar orice-ar face, mie tot îmi pare
că nu e niciodată primăvară.
Sensul versurilor
Sonetul explorează sentimentele contradictorii ale îndrăgostitului. Deși Laura îi inspiră gânduri și sentimente noi, el simte că această influență nu-i aduce bucurie sau împlinire, ci mai degrabă o stare de melancolie persistentă.