Versuri corectate și adnotate
Toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;Pe sub viscol, poate, voi umbla-n curândfără suferințe, fără idealuri,fără amintire, fără trup și gând.Îmi nechează roșu vântul sub ferestre;cine știe, poate o să-i urc în șa –pruncului lăsându-i doar un vers de zestreca să-și poată-ntr-însa sufletu-nfășa.Toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;Pe sub viscol, poate, voi pleca-n curând –moară subterană pe-mpietrite valuriunde … Citește mai mult
Se-aștern de parcă-s clipe dintr-o viațăpe care o pictează-n ruginiu,acoperind tot ceea ce răsfațăun codru ce n-a fost, nicicând, pustiu.Era de-un verde crud, iar timpul – stâncănesfărâmată-n fire de nisip,se îmbrăcase-n mantia ce, încă,avea puterea de a-i da un chip.Pe chipul lui, un verde ne-mblânzits-a menţinut o vreme, dar apoi,a dispărut, căci timpul, plictisit,s-a vrut, … Citește mai mult
Copacii sunt negre scheleteDe strajă, în noaptea târzie.Pe-o ramură, o frunză să moară-ntârzie.Ți-e sufletul astăzi o criptă, poete..Mânate-s încoace și-ncoloVârteje de frunze-arămii -n buchete;Iar sus, pe o ramură, -n solo,O frunză-ntârziată suspină:E moarte în juru-i; se-nchină.Ți-e sufletul astăzi o criptă, poete..Și cade și frunza-ntârziatăDe-a valma cu toate-n vârtej..Rugină, amurgul de toamnă târzie.Ți-e sufletul-o ftizică frunză-ntârziatăCe-aleargă … Citește mai mult
Sub pașii noștri, singuri pe un drum,Se-aude trecerea de clipe-alese,Împrăștiind un delicat parfumDin frunze, pentru oameni, ne-nțelese.Au fost, în timp, dorințele din muguri,Apoi un verde-n rai de împliniri,Și-au căutat destinele prin cruguri,Iar ce-a rămas, foșnește-n amintiri.Să fie drum sau trecere prin viațaAsemenea c-o salbă de copaci,Cu început și cu sfârșit în ceațaPe care-ncerci, adesea, s-o … Citește mai mult
Frunze cad, toamna vine cu frigul ce ți-l dăruiesc.Căci frigul e magia din îmbrățișări, nu uita!Din natură iubiri cresc.Iar când se fac mari, cu lumea vor lupta!Și îți dăruiesc și ploaia ei,Și haina mea.Îți dau și inima de vrei.Dar mă tem că în mine se va înnopta.Și ceața ce toamna o aduce ți-o pun la … Citește mai mult
Se-adună-ncet, ieșind din vremea lor,atâtea frunze ce-au zâmbit cândva,atunci când, nevăzut, amețitor,un vânt le mângâia, le mângâia.Și cad șuvoi ca niște amintiripe-o masă plină încă de povești,oprindu-se din slabele rotiric-un foșnet ca o șoaptă: „Cine ești?”.– Sunt toamna voastră, toamna tuturor,un pas amăgitor spre iarna greacu albul rece singurul decorpe care peste voi îl veți … Citește mai mult
Rău mă dor ochii, mă dorLa căderea frunzelor, daLa căderea frunzelorȘi-am să plec și-am să mă facLemn de brad și lemn de fag, da.Am sufletul din lemn și ochi de steaDa, vântul vine a mă legăna.Bate vântul frunza-n dungăȘi iubita mi-o alungăȘi iubita mi-o alungă.Bun e vinul, bun e vinulVinu-i vin și vine vinul.Și-am să … Citește mai mult
Câte frunze-n pădureSunt de mine vorbe-n lume,Vorbe bune, vorbe rele,De-aș vrea tot nu scap de ele,Cine de rău mă vorbește,Of, lume, lume,Dă-n pomul ce rodește,Dă cu piatra, poama pică,Of, lume dragă,Omul rău cu vorba strică.Cine mă vorbește bineA ghicit sufletu-n mine,Că mi-e sufletul lăută,Mângâi omul ce m-ascultă,Unde-am mers și unde-am mas,Of, lume, lume,Strună mi-am făcut … Citește mai mult
Această lumină ar puteao-ntreagă lume să redeaSau poate mai degrabănoua umbră – tremurătoare, tandrăce ne leagă de ea?.Ea, nouă atât de asemănătoare,revenind, tremurândîn jurul unor stranii ajutoare.Umbre ale frunzelor fragede,pe drum și pe pajiștegesturi deodată familiarecare ne prind, ne amestecăluminii mai noi și mai clare.
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.Deopotrivă toate sub talpa mea fosnesc….În palmele întinse le prind necontenit,Așa cum cad, cu pete de soare vestejit.Cad foșnitoare frunze sau clipele se cern?Odată la picioare speram să ți le-astern….Deopotrivă, toate sub talpa mea fosnesc,Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.