Câte frunze-n pădure
Sunt de mine vorbe-n lume,
Vorbe bune, vorbe rele,
De-aș vrea tot nu scap de ele,
Cine de rău mă vorbește,
Of, lume, lume,
Dă-n pomul ce rodește,
Dă cu piatra, poama pică,
Of, lume dragă,
Omul rău cu vorba strică.
Cine mă vorbește bine
A ghicit sufletu-n mine,
Că mi-e sufletul lăută,
Mângâi omul ce m-ascultă,
Unde-am mers și unde-am mas,
Of, lume, lume,
Strună mi-am făcut din glas
Și cu sufletul curat,
Of, lume dragă,
Lume dragă, ți-am cântat!
Unde-am fost prin tine, lume,
Am semănat gânduri bune,
Am semănat cântecele,
Florile inimii mele,
Flori frumoase, gânduri bune,
Of, lume, lume,
Și cântând mereu ți-oi spune,
Și cântând mereu ți-oi spune,
Of, lume, lume,
Că mi-ești dragă, lume, lume!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra impactului vorbelor asupra vieții, atât cele bune, cât și cele rele. Vorbitorul își exprimă dragostea pentru lume, în ciuda greutăților, și dorința de a răspândi gânduri bune prin cântecele sale.