Maria Butaciu – Tot Așa Gândea Omul
Tot așa gândea omulC-a trăi cât pământulȘi-a face ce-i e gândul,C-a face ziduri de piatrăȘi n-a muri niciodată.Dar viața omuluiÎi ca floarea câmpuluiAstăzi este, mâine nu-i,Că viața omuluiAstăzi este, mâine nu-i.
Versuri corectate și adnotate
Tot așa gândea omulC-a trăi cât pământulȘi-a face ce-i e gândul,C-a face ziduri de piatrăȘi n-a muri niciodată.Dar viața omuluiÎi ca floarea câmpuluiAstăzi este, mâine nu-i,Că viața omuluiAstăzi este, mâine nu-i.
Foicică verde-a bobului,Neiculiță, floarea câmpului,Neică, floarea dorului,Vino când luna răsareOri pe luncă, ori pe vale.Neiculiță, floare de bujor,Vino seara la mine-n pridvorCă mi-ai lăsat prea mult dor,Că dorul tău nu-i ca dorul,E dor ce usucă omul.Neică, dacă-ți sunt așa de dragăVino că te-aștept, neicuță, iarăLa teiul cu frunză rarăSă-mi spui neic-adevăratCare gânduri mi te bat,Gându … Citește mai mult