Tot așa gândea omul
C-a trăi cât pământul
Și-a face ce-i e gândul,
C-a face ziduri de piatră
Și n-a muri niciodată.
Dar viața omului
Îi ca floarea câmpului
Astăzi este, mâine nu-i,
Că viața omului
Astăzi este, mâine nu-i.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii trecătoare a vieții umane, comparând-o cu fragilitatea unei flori de câmp. Subliniază faptul că, în ciuda ambițiilor și eforturilor omului de a construi lucruri durabile, viața este scurtă și imprevizibilă.